Conexiuni. Minimalism în 2021

Planul era să scriu despre 2020. Dar 2020 s-a dus deja. La ce bun să-l mai jelesc? Îmi rămân oricum cicatrici pe suflet și nu se vor șterge în veci. Așa că mai bine NU! Planuri pentru 2021… Din nou, NU! Mi-e clar de ceva vreme că planurile nu sunt de mine. (Nu în format clasic, cel puțin). Și totuși, să scriu! Fără prea multă filosofie…

Minimalismul este un concept cu care cochetez de multă vreme, într-un fel sau altul. Nu știu dacă obsesia pentru ordine, dusă uneori în extrema opusă, are de-a face cu asta. Cert e că visez la o viață în care să renunț la lucruri, la obiecte, să mă bucur de imaterialitate și să mă eliberez de tirania concretului și a pragmaticului. Sună al naibii de ireal și mai mult ca sigur e doar o toană care s-a accentuat de când stau prea mult în casă și îmi petrec prea mult timp online.

Și totuși… zilele trecute m-a șocat una dintre replicile copilului meu de aproape 9 ani –  „Mami, tableta mea o să plângă atunci când îmi vei cumpăra una nouă.” – urmată, la câteva zile distanță, într-un cu totul alt context, de o altă replică – „Mami eu nu vreau să plecăm niciodată din casa asta, pentru că pereții camerei mele o să fie triști fără mine”. Nu mai știu cum am ieșit din dialogurile astea, dar am simțit o nevoie acută să meditez la tendința asta de a ne atașa de obiecte, indiferent că ele se numesc tablete, telefoane, cărți, haine, bijuterii, mașini sau… pereți. Apoi mi-am dat seama că ar trebui să cercetez serios problema, dacă vreau cu adevărat să găsesc niște răspunsuri. Dar oare chiar vreau?

Cu întrebarea asta în minte am dat peste documentarul „Minimalism: A Documentary About the Important Things” din 2016 care mi-a amintit brusc de proiectul Elenei de acum câțiva ani și de faptul că îmi propusesem atunci să aprofundez subiectul. Am fost însă prea ocupată cu altele, utile sau inutile. Mi-au trecut zeci de întrebări prin cap acum câteva zile, când, în miez de noapte am văzut documentarul cu pricina. E drept, am simțit un oarecare aer comercial în el sau poate că e de vină doar scepticismul meu acut pentru asta. Însă am găsit în cele peste 60 de minute câteva răspunsuri pe care le-am corelat cu felul în care mi s-a schimbat modul de a privi lumea în 2020. Și cred că schimbarea aceasta are cumva legătură cu minimalismul – un concept care nu e nici pe departe nou de altfel.

Ca o coincidență, azi, când plănuiam să citesc câteva materiale de pe www.theminimalists.com, am dat peste două chestii simpatice în newsletterul celor de la DOR. Primul m-a pus pe gânduri – o animație despre doliu, dar de fapt despre ceva mai mult – despre cum oamenii dragi care pleacă îți rămân pe veci în suflet, în privire, în… orice din ființa ta. Al doilea – un site care îți oferă un fel provocări cu tine însuți – m-a amuzat , pentru că în primele zile ale lui 2021 am făcut deja fix cele 4 „curățenii” propuse de www.theskimm.com, în altă ordine, e drept… – în mail, în agendă, în frigider și în produsele cosmetice.

Nu știu exact de ce și cum, dar în mintea mea s-au creat niște conexiuni între toate lucrurile acestea mărunte. Iar dacă mă gândesc la dorința mea bruscă de a mă implica mai mult în proiecte care să promoveze protejarea planetei și sustenabilitatea, care m-a bântuit la final de 2020 și care și-a găsit punctul de plecare în #erasmusgoesgreener ori la pasiunea pe care am făcut-o în vară pentru canalul de Youtube Living Big in a Tiny House, aș zice că nu e chiar întâmplătoare istoria asta cu minimalismul ivită în viața mea acum, la început de 2021.

Dacă aș fi măcar un pic superstițioasă, ar trebui să caut semne, poate, în toate nimicurile astea simpatice. Nu caut! Dar uite, chiar acum când scriu, uitându-mă după anul apariției documentarului cu pricina, am dat peste altceva… The Minimalists: Less Is Now, un alt documentar lansat la final de 2020, care îi are ca protagoniști pe aceiași Joshua Fields Millburn și Ryan Nicodemus și pe care, în spiritul ideii de „a trăi aici și acum”, am de gând să îl văd chiar în minutele ce urmează. Nu înainte de a lăsa rândurile astea pe blog. Cine știe… poate inspiră pe cineva.