Uneori mă trezesc dimineaţa cu sentimentul straniu că trupul în care mă mişc şi respir nu îmi aparţine sau mai degrabă eu nu îi aparţin lui. Trezirea în sine e o chinuitoare trecere de la ceva la altceva, poli nedefiniţi ai unor lumi îndepărtate care se zbat în mine asemeni nisipului dintr-o clepsidră imaginară întoarsă mereu şi mereu într-o direcţie sau în cealaltă, fără un scop anume. E ca şi cum fiinţa mea iluzorie încearcă să se desprindă de ceva ce prinde contur doar în visele nocturne, pe care am renunţat de mult timp să le mai descifrez psihanalitic, pentru a intra într-o formă diurnă care să o ajute să supravieţuiască în lunga agonie de peste zi. Momentul acesta al trecerii e copleşitor şi-n agonia fiecărei dimineţi simt simultan începuturi şi sfârşituri pe care în vârtejul diurn nu le pot trăi complet. Mă zbat pentru câteva minute între zi şi noapte şi-mi pare că minutele sunt ore întregi ce-mi lasă pe suflet urme adânci care de la o vreme nici nu mai au loc una de alta. Mi se face uneori dor… de mare, de ploaie, de stele, de greieri, de iarbă, de fulgi, de frunze, de lumină, de sunete, de culori, de lacrimi, de mâini, de pleoape, de arbori, de pensule, de păsări, de îngeri, de nimic şi de toate… dorul acela bizar de ceva ce nu am cunoscut niciodată, înecat mereu în stropi de ploaie căzând în neştire în pulberea fină ce acoperă asfaltul încins al unui oraş îndepărtat, dintr-o altă lume… Înşir cuvinte, mereu cuvinte, doar cuvinte… şi mi se pare că-n fiecare literă se izbeşte surd ecoul gândurilor pe care nu reuşesc niciodată să le exprim până la capăt. Îmi simt fiinţa întreagă un abis de cuvinte care nu-şi mai găsesc înţelesul niciunde… cuvinte care se-ntorc mereu în mine, se-ntorc şi pleacă mereu şi mereu într-un continuu joc vinovat de permanente fluxuri şi refluxuri care-mi erodează sufletul dincolo de marginile falezei pe care încerc cu disperare să o păstrez intactă, ca să am de unde să mai privesc cândva apusul, atunci când mi se va mai face, poate, dor şi de el… Dor… un dor bizar de mine însămi… altfel… la fel… mereu aceeaşi, mereu altfel.
You must be logged in to post a comment.