Trăim într-o eră a tehnologiei care, ne place sau nu, pune stăpânire pe vieţile noastre în cele mai neaşteptate moduri. Am depăşit de mult timp stadiul în care tehnologia ne guverna doar viaţa profesională şi, eventual, câteva aspecte mai mult sau mai puţin importante ale vieţii cotidiene. Astăzi, într-o proportţie covârşitoare, viaţa noastră, în genere, pare să depindă de ea, într-un mod în care cei mai mulţi dintre noi nu ne-am fi gândit vreodată. Şi în tot acest vârtej tehnologic, internetul şi felul în care avem acces la el reprezintă un element cheie al modului în care, zilnic, încercăm să ţinem pasul cu evoluţia civilizaţiei. Mergem la serviciu pe internet, facem cumpărături pe internet, ne amuzăm pe internet, comunicăm cu cei dragi pe internet, ne îndrăgostim pe internet… Practic, internetul a devenit o parte esenţială a vieţilor noastre, fără de care, probabil că nu am mai reuşi să supravieţuim ritmului în care evoluează lumea în care trăim de câteva decenii încoace. Există, desigur, printre noi, fiinţe nostalgice, care tânjesc după acea puritate originară a lumii, regăsibilă, în fond, sub o formă sau alta, în fiecare lucru din jur, fiinţe care refuză cu obstinaţie să accepte că lumea merge într-o direcţie anume şi că, inevitabil, direcţia ne este imprimată şi nouă. Uneori îmi place să cred că mă număr eu însămi printre ele. De cele mai multe ori, mă las însă luată de valul evolutiv şi încerc să învăţ din mers să ţin pasul cu tot ce presupune viaţa într-o epocă a tehnologiei pure.
Dintre toate miracolele tehnologiei actuale (pentru că, da, trebuie să recunoaştem, e vorba de miracole pe care mintea umană nici nu le bănuia cu câteva sute de ani în urmă), internetul cu modurile tot mai avansate în care fiecare dintre noi are acces la el, pare să fie cel mai impresionant salt pe care civilizaţia umană l-a făcut în ultimii ani. Imaginaţi-vă ce forţă poate avea o planetă întreagă, conectată, sub o formă sau alta, prin fire invizibile… Dacă în urmă cu câţiva ani, fibra optică şi alte tehnologii revoluţionare pentru momentul respectiv reprezentau o preocupare constantă pentru companiile care se ocupă cu reţelele ce fac posibil accesul utilizatorilor la internet, astăzi conexiunea Wi-Fi este cea care câştigă tot mai mult teren în tot ceea ce înseamnă comunicare la distanţă. De aceea, felul în are ea este răspândită şi utilizată pe teritoriul întregii Europe, a devenit o preocupare constantă şi pentru Comisia Europeană, al cărui studiu recent arată că marea majoritate a cetăţenilor europeni folosesc conexiunea Wi-Fi la internet, tendinţa fiind în creştere. Aşa cum se precizează în comunicatul de presă referitor la acest studiu, „71% din volumul total al traficului de date fără fir din UE din 2012 a avut drept destinaţie telefoanele inteligente şi tabletele care folosesc conexiunea Wi-Fi, această valoare putând creşte până la 78% în 2016.”Datele confirmă în mod clar că tarifele mici pe care le plătesc utilizatorii punctelor de acces la internet fără fir stimulează folosirea acestui mod de a comunica, pentru că, în fond, despre comunicare este vorba, nu-i aşa? De aceea, studiul recomandă punerea la dispoziţie a unor frecvenţe suplimentare în toată Uniunea Europeană pentru a sprijini această cerere în creştere. Iar operatorii sunt din ce în ce mai interesaţi de utilizarea conexiunii Wi-Fi, pentru că, în perspectivă, ea le permite să economisească zeci de miliarde de euro cheltuiţi cu actualizarea periodică a reţelelor. În plus, tehnologia Wi-Fi permite accesul al internet în locuri greu accesibile pentru alte tipuri de reţele. Prin urmare, Wi-Fi este soluţia ideală pentru toată lumea, atât pentru cei care vând, cât şi pentru consumatori.
În momentul de faţă, conexiunea Wi-Fi este cel mai des utilizată, aşa cum se constată şi în studiul Comisiei Europene, acasă şi la serviciu, mai ales pentru a conecta la internet mai multe dispozitive utilizând acelaşi abonament. Din ce în ce mai frecvent însă conexiunea Wi-Fi este utilizată în spaţii publice, atât de către diferiţi dezvoltatori de afaceri care vor să pună la dipoziţia clienţilor o gamă cât mai variată de servicii (hoteluri, cafenele etc. în care accesul la internet este gratuit şi se face prin conexiune Wi-Fi), cât şi de către operatorii de telefonie mobilă, care pun la dispoziţie reţele Wi-Fi în spaţii publice pentru a degaja traficul din reţelele 3G.
Ne aflăm, aşadar, într-o continuă şi rapidă expansiune a unui fenomen care transformă internetul într-un bun de consum la care fiecare cetăţean are sau ar trebui să aibă acces cu un minim de efort financiar. Interesul crescut al Comisiei Europene faţă de acest fenomen duce, inevitabil, cu gândul la felul în care, probabil, vor evolua nu doar tehnologia şi politicile economice care decurg din dezvoltarea fără precedent a unor fenomene cu implicaţii multiple, ci şi drepturile noastre, în calitate de cetăţeni europeni. Declaraţia lui Neelie Kroes, vicepreşedintă a Comisiei Europene, ne îndreptăţeşte să credem că, în curând, dreptul de a avea acces la internet va deveni, probabil, una dintre consecinţele pozitive ale implicării instituţiilor Uniunii Europene în gestionarea acestei evoluţii în paşi rapizi a tehnologiei: „Conexiunea Wi-Fi are un succes enorm. Toată lumea are de câştigat de pe urma ei. Mă voi asigura că, prin frecvenţe suplimentare şi norme mai puţin stricte, Comisia Europeană contribuie la extinderea utilizării conexiunii Wi-Fi. Orice cetăţean european ar trebui să poată avea acces la internet şi atunci când nu se află acasă sau la locul de muncă.”
Cum rămâne totuşi cu nostalgicii după unitatea primordială… şi după vremurile în care nu dreptul la un mod anume de exprimare era esenţial, ci dreptul la exprimare în sine? Aş spune că stă în firea lucrurilor să acceptăm că diversitatea face parte din vieţile noastre, în cele mai nebănuite forme. Pentru că, în fond, despre unitate în diversitate este vorba, nu-i aşa? Iar alegerea ne aparţine.
Pentru concursul Blogger European, despre care puteţi afla mai multe detalii din Regulamentul campaniei
