„Avantajele” pe care mi le-a adus până acum blogul sunt multe, prea multe poate pentru a le putea înşira aici fără să plictisesc pe nimeni. Cel mai important este, cred, faptul că prin el m-am descoperit pe mine, în diverse circumstanţe pe care scrisul aici mi le-a prilejuit. Apoi tot el, blogul, mi-a readus în viaţă un om pe care-l credeam pierdut în negura timpului… tandră iubire adolescentină renăscută târziu sub aripi de vise născute din cuvinte… Şi, dincolo de aceste experienţe de cunoaştere pur personale, blogul mi-a adus până acum, avantajul de a cunoaşte oameni şi locuri, de a trăi clipe sublime alături de oameni minunaţi, de a vedea locuri în care am trăit adevărate revelaţii, de a descoperi minuni în lumea aceasta mare şi plină de haos, în care sensurile par să ni se ascundă şi să ni se reveleze concomitent, misiunea noastră fiind doar aceea de a nu rata momentele unice ale revelaţiilor. N-am să numesc acum nimic concret şi pe nimeni anume, pentru că aş rata cu siguranţă pe cineva sau ceva, dar mi-am propus ca la acest sfârşit de an să scriu scrisori de mulţumire… atâtea câte voi putea în lupta mea cu timpul. Şi le voi pune poate aici… N-aş vrea totuşi să trec, în virtutea acestui val sentimental de care mă simt purtată, peste nişte momente unice pe care cu siguranţă nu le-aş fi trăit dacă nu ar fi existat blogalinitiative.ro şi blogul acesta al meu care m-a purtat virtual până în nebănuite ţinuturi ale scrisului. Îmi vin în minte multe… şi nu ştiu dacă în ordinea importanţei sau a intensităţii. Cert este că datorită vouă, celor de la Bogal, am trăit în această toamnă experienţa vieţii mele – trei săptămâni de toamnă splendidă, la propriu şi la figurat, la Bruxelles, ca Blogger European, după ce mi s-a acordat acest titlu în 2013. Am încă sufletul plin de amintiri şi de experienţe a căror materializare în cuvinte s-a lăsat prea mult timp aşteptată (vina, atâta cât există, îmi aparţine şi îmi doresc să am iertarea celor care aşteaptă încă să citească poveştile promise…) şi cu care îmi voi începe planurile măreţe în 2015. Tot datorită vouă, celor care sunteţi ceea ce înseamnă blogalinitiative.ro am simţit la propriu emoţia de a mulţumi unui mare om care se numeşte Nicu Alifantis pentru fundalul sonor pe care l-a dat de nenumărate ori revelaţiilor mele şi de a primi în schimb cuvintele sale nepreţuite. Şi tot datorită vouă am simţit în vara anului 2013 că sensul renunţărilor mele din adolescenţă nu a rămas suspendat undeva în neant, pentru că v-am cunoscut pe mulţi dintre voi, cu prilejul unei campanii frumoase, la finele căreia am conştientizat faptul că blogul acesta este sau poate fi mai mult decât un refugiu născut într-o noapte de vară din dorinţa de a evada din cotidian. Acolo, între voi, în zilele acelea de vară, m-am simţit într-adevăr parte a unui sens complex, sens care poate că, tehnic vorbind, se numeşte blogosferă… Pentru mine e mai simplu şi mai firesc să îi spun Fascinaţie. Esenţa însă, cred, este intuibilă dincolo de cuvinte…
Despre
Blogul meu, www.anamariaghiban.ro, e oarecum clona mea virtuală, plăsmuită din cuvinte. E imperfectă, asta e clar! Ca și mine. E locul meu de popas în mine însămi și pe unde mă poartă gândul și simțirea. Tot ceea ce scriu pe blog mă reprezintă pe mine ca om, în primul rând. Scriu despre ceea ce îmi stârnește interesul sub o formă sau alta, mă implic în inițiative care contribuie la dezvoltarea comunității în care trăiesc și promovez doar proiecte, acțiuni, produse în care cred. Îți mulțumesc pentru popasul făcut pe Fascinație!Urmărește-mă pe
-
Leave A Reply