Ne-am început escapada în Slovenia cu o oprire tihnită la Maribor, unde am avut răgaz să ne odihnim după călătoria lungă de mai bine de 12 ore, dar și să ne bucurăm de peisaj și de ambianța acestui orășel cochet, care mi-a plăcut mult. După cum spuneam, nu ne-am făcut cine știe ce planuri în legătură cu Slovenia. Ne-am fixat doar câteva puncte de reper pe hartă, cu destinații pe care ne-am propus să le vizităm, dar am lăsat suficient spațiu pentru spontaneitate și pentru necunoscut. Și bine am făcut, căci cu fiecare călătorie, îmi dau seama tot mai mult că, deși îmi place să fiu deopotrivă un călător meticulos, organizat, dar și un călător exuberant, care se bucură de fiecare descoperire spontană, balanța înclină tot mai mult în direcția aceasta din urmă.
Inițial am zis că de la Maribor mergem la Lublijana. Nu era însă bătut în cuie. Și cum încă nu aveam cazare rezervată, am reanalizat un pic opțiunile. Ljubliana după Maribor nu părea o idee chiar așa grozavă, în sensul că după ce ne-am bucurat de tihna micului oraș cochet, nu prea ne surâdea ideea de a vizita o capitală, fie ea și una mică. Bănuiam că vom da peste aglomerație estivală, ca în orice capitală, așa că ne-am schimbat rapid planurile. Destinația zilei a devenit Valea Logar (Logarska Dolina), unul dintre motivele care ne-a adus, de fapt, în Slovenia. Zis și făcut! Distanța este mică, în jur de 120 de km, așa că avem timp să ne bucurăm și de drum și, eventual să ne lăsăm purtați de inspirație.
Prima denumire care ne atrage atenția pe mai multe panouri turistice este Ptuj. La o căutare rapidă, găsim o mulțime de informații despre acest mic oraș sloven, însă până să ne dumirim cum ajungem acolo și ce avem mai exact de văzut, ne atrage atenția o altă inscripție care ne arată direcția spre un anume Turnišče Grad. Bănuim că trebuie să fie vreun castel, căci asta înseamnă „grad” și cum pe cel din Maribor nu l-am vizitat, ne propunem să recuperăm, așa că urmăm indicatorul.
Castelul Turnišče există, într-adevăr, doar că astăzi el este în ruină. Construit inițial cu scop de apărare împotriva turcilor, castelul a fost menționat pentru oprima dată în secolul al XV-lea. Inițial era, se pare, o construcție de apărare din lemn. Mult mai târziu a căpătat arhitectura actuală, cu nuanță barocă și a devenit un adevărat conac, înconjurat de grădini și de pădure. Chiar dacă este în ruină, locul acesta exercită o fascinație aparte. E liniște și totul e în armonie cu natura. N-ai zice că un astfel de loc îți rămâne în memorie, dar e ceva acolo care îl face să merite să fie pus pe o hartă a peregrinărilor prin Slovenia. N-am petrecut mult timp, căci nu era mare lucru de văzut, ci mai degrabă era o stare de spirit în care te poți sau nu lăsa învăluit.
Am revenit cu atenția la Ptuj, despre care am aflat că este și cel mai vechi oraș din Slovenia.
Pentru noi, oprirea în Ptuj a fost, cum spuneam, una spontană. N-am zăbovit prea mult, am vizitat doar castelul, vechi din secolul al XII-lea, care este, de altfel, emblema orașului. Castelul ne este foarte mare, însă adăpostește în interior mai multe expoziții foarte diferite, de la arme medievale, la instrumente muzicale, la costume și măști populare, până la artă contemporană.
E un spațiu foarte eterogen, dar amenajat cu bun gust și în care nici nu simți că treci practic de la o epocă la alta. iar peisajele panoramice pe care le poți admira de la etajele superioare, cu imaginea râului Drava pe fundal, sunt foarte pitorești. Pe lângă castel, mai sunt însă alte câteva obiective ce merită atenție – biserici vechi, câteva rămășițe arheologice de pe vremea romanilor și chiar un monument care datează din secolul al II-lea A.D.
Am fi stat mai mult la Ptuj, însă promisiunea peisajelor din valea Logar ne-a făcut să ne grăbim, pentru că între timp ne-am făcut și o rezervare la un hotel în Ljubliana.
Îmi rămâne însă în minte și în suflet Ptujul, ca un loc în care mi-ar plăcea să revin, cu atât mai mult cu cât înțeleg că aici a avut loc recent un festival de artă contemporană, unele dintre opere fiind expuse în castel. Rețin două nume: Mona Lisa Tina (cu un monaj video care mi-a plăcut foarte mult) și Vito Mancuso, autor al unei cărți intitulate „Il coraggio e la paura”. Le notez aici ca să nu le uit. Poate, cândva, vor fi având vreo înseamnătate, căci nu degeaba mi-au atras atenția.
Ultima oprire pe azi este Lograska Dolina, care, de fapt, era și reperul turistic al zilei.Valea Logar este cunoscută ca una dintre cele mai frumoase văi glacial alpine din întreaga Europă, fiind renumită pentru armonia dintre natură, tradiție și intervenția minimă a omului. Este o arie naturală protejată și este de o frumusețe aparte. Verdele acela din poze și munții parcă desenați pe fundal nu reprezintă o iluzie optică. Fix așa arată în realitate.
Ai impresia că ești absorbit pur și simplu de peisaj, că pășești efectiv într-un tablou pictat cu dibăcie de mâinile nevăzute ale naturii. Zona este ideală pentru drumeții, pentru călărie sau safari. Noi am explorat-o la picior, atât cât ne-a permis timpul.
Și pentru că ne plac deciziile spontane, după ce savurăm pe îndelete peisajul din Valea Logar, decidem că e prea devreme totuși ca să ne îndreptăm spre cazarea din Ljubliana, așa că facem un road trip pe ruta panoramică Solčava. Ne oprim la fiecare câțiva kilometri. Peisajul te lasă fără cuvinte. Îmi imaginez că trebuie să fie tare frumos să faci traseul ăsta cu rucsacul în spate. E o liniște fabuloasă și imaginile sunt parcă decupate din cărți poștale. Locurile sunt plinde de povești și legende cu care te întâlnești la tot pasul, așa cum ne-am întâlnit noi cu dragonul Lintver și cu povestea lui, care se pare că este un simbol al zonei.
Ne-am îndreptat spre seară spre Ljubljana cu bateriile încărcate de o energie nouă și cu o poftă nebună de a explora aceste ținuturi descoperite azi, într-o țară despre care nu aveam nici cea mai vagă idee câte comori ascunde. Cazarea o avem undeva la marginea capitalei slovene, pentru că încă nu știm ce vom face mâine. După o astfel de zi plină de verde crud și de peisaje rupte din povești, nu știm încă dacă vom decide să vizităm capitala sau nu, așa că ne-am gândit că e o decizie potrivită să ne luăm o cazare nu foarte centrală.
Am ajuns destul de târziu la cazare, pentru că ne-am lungit pe drum, dar, în tot cazul, peisajul interesant de la fereastră (unul urban de data asta), cu munții al căror profil îl intuim în întuneric, încheie minunat o zi memorabilă în Slovenia.
Leave A Reply