• Simply Camino
  • Călătorii
    • Mon PARIS
    • Jurnal francez
    • Jurnal belgian
    • Jurnal italian
    • Jurnal austriac
    • Jurnal elen
    • Jurnal croat
    • Jurnal spaniol
    • Jurnal portughez
    • Jurnal bulgar
    • Travel TIPS & TRICKS
  • Interviuri
  • EDUblog
    • Jurnal de prof atipic
    • Proiecte
    • Didactice
    • Educație media
    • Filme
    • Cărți
    • Teatru
    • Muzică
    • Just blogging
      • Blog de la A la Z
      • Evenimente
      • Proiecte
        • Coffee_in_town
        • Reverii europene
        • Family Biking DATE
        • Danone
  • Semificţiuni
  • Realisme
  • Despre


    Blogul meu, www.anamariaghiban.ro, e oarecum clona mea virtuală, plăsmuită din cuvinte. E imperfectă, asta e clar! Ca și mine. E locul meu de popas în mine însămi și pe unde mă poartă gândul și simțirea. Tot ceea ce scriu pe blog mă reprezintă pe mine ca om, în primul rând. Scriu despre ceea ce îmi stârnește interesul sub o formă sau alta, mă implic în inițiative care contribuie la dezvoltarea comunității în care trăiesc și promovez doar proiecte, acțiuni, produse în care cred. Îți mulțumesc pentru popasul făcut pe Fascinație!

    Citește mai mult
  • Urmărește-mă pe

  • anamariaghiban.ro

    Fascinație
    That rain in Los Arcos... and the day after... 🥰

#simplycamino  #fascinațiefoto #caminodesantiago #justbe #fascinatieblog #travel
    Fără prea multe cuvinte, căci unele lucruri se Fără prea multe cuvinte, căci unele lucruri se întâmplă pur și simplu și e bine așa... pe 1 octombrie 2023, la ora 16:00, vă invit la Galeria Arcada, de pe strada Lăpușneanu, nr. 8, la o întâlnire pe care o plănuiesc încă de când eram pe El Camino. 

#SimplyCamino va fi cu povești, cu dialog, cu fotografii, cu surprize și, sper, cu multe zâmbete. Pentru prima dată după multă vreme, am emoții... pentru că nu e un eveniment obișnuit și pentru că am pus în el fărâme de bucurie autentică. E modul meu de a da mai departe ceva din experiența fabuloasă trăită în această vară. 

Sunt câțiva oameni care-mi sunt alături în demersul acesta și le mulțumesc de pe acum din tot sufletul. Nu-i numesc încă, dar abia aștept să îi cunoașteți pe 1 octombrie, într-o duminică după-amiază, începând cu ora 16:00...

#simplycamino #fascinatieblog #justbe
    First day... once upon a time... #simplycamino #e First day... once upon a time...

#simplycamino #elcamino #fascinațiefoto #fascinațieblog #justbe #travel
    Instagram post 18341820796057254 Instagram post 18341820796057254
    #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #sa #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #santiagodecompostela #travel #elcamino
    #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #sa #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #santiagodecompostela #travel #elcamino
    #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #sa #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #santiagodecompostela #travel #elcamino
    Puis la nuit tombe, et il n'y a plus rien à cache Puis la nuit tombe, et il n'y a plus rien à cacher...

#monparisamoi❤️ #inlovewithparis #travelphotography #paris #france #fascinațiefoto
    Un amour éternel ♥️ #monparisamoi❤️ #inl Un amour éternel ♥️

#monparisamoi❤️ #inlovewithparis #travelphotography #parís #france #fascinațiefoto
  • Simply Camino
  • Călătorii
    • Mon PARIS
    • Jurnal francez
    • Jurnal belgian
    • Jurnal italian
    • Jurnal austriac
    • Jurnal elen
    • Jurnal croat
    • Jurnal spaniol
    • Jurnal portughez
    • Jurnal bulgar
    • Travel TIPS & TRICKS
  • Interviuri
  • EDUblog
    • Jurnal de prof atipic
    • Proiecte
    • Didactice
    • Educație media
    • Filme
    • Cărți
    • Teatru
    • Muzică
    • Just blogging
      • Blog de la A la Z
      • Evenimente
      • Proiecte
        • Coffee_in_town
        • Reverii europene
        • Family Biking DATE
        • Danone
  • Semificţiuni
  • Realisme

Ultimul tren către fericire…

iulie 30, 2016
Noapte albă și caldă de vară în miez de an ce se scurge cu viteză amețitoare, al cărei ritm l-am pierdut demult înadins… mă împresoară timid întunericul blând brăzdat de raze timide, cu liniște molcomă în jur și în mine. Am așteptat atât de mult noaptea aceasta, încât am și uitat că va veni într-un ceas târziu, cândva… Poposesc aici, în gânduri răzlețe așternute cuminte din vârfurile degetelor după multe luni de zile de absență… mai multe ca niciodată. Mi s-a părut întotdeauna că atunci când trăiesc prea mult și prea intens fiecare clipă, nu pot să o mai transform în cuvinte, că fericirea nu lasă loc de meditație și că în egoismul ei inocent nu-mi permite să o trăiesc, în mine și în afară, decât prin gesturi simple și prin reacții spontane… iar cuvintele nu sunt, n-au cum să fie niciodată spontane decât iluzoriu, pentru că, inevitabil, înainte să plonjeze în lume, se strecoară abil prin filtrul rațiunii. Scuze inutile, inventate adhoc de aceeași rațiune al cărei orgoliu nu suportă să se lase copleșit de modulațiile haotice ale sufletului. Un lucru e clar… îmi lipsea acest popas în mine însămi. Dar poate că așa a trebuit  se petreacă el, după ani de zbucium, concentrați în aceste ultime luni într-un fel de probă de foc contra cronometru, într-o combinație bizară de pragmatism și trăire intensă a unor clipe căutate inconștient de-a lungul anilor și înghesuite acum, deodată, în zile și nopți fără sfârșit. 

Mereu am fost convinsă că tot ce ni se întâmplă are un sens, că viața noastră în sine e o sumă de sensuri în care cauzele și efectele se succed într-un lanț al cauzalității perfecte care însă ne scapă de cele mai multe ori. Și nu pentru că nu știm să îl deslușim, ci pentru că de prea multe ori ne scapă detaliile esențiale ori, dimpotrivă, imaginea de ansamblu. Uneori e greu… știi că ești pe marginea prăpastiei și că în orice clipă te poți cufunda în abis. Simți că nu mai poți, că lumea ta se sfârșește acolo, pe muchia tăioasă ce ți se înfinge sub tălpi forțându-te să sari în jos. Apoi, prin nu știu ce sens-miracol reușești să sari dincolo fără să te mai uiți înapoi. Și alergi, alergi din nou, fără să te mai întrebi de ce o faci. Urci, cobori, te târăști, te zbați, urli, râzi, îți pui mereu întrebări deși știi că sunt retorice și că răspunsurile nu-ți folosesc oricum la nimic, simți că te sufoci în propriile frici și că oricum și orice ai face îți scapă mereu esențialul. Și trăiești așa, într-un fel de inerție despre care nu mai știi dacă e bună sau rea. Te exasperează compătimirea celor din jur, amestecată uneori cu sarcasm, alteori cu invidie surdă, ce te amuză deopotrivă. Îți simți viața transformată în scenariu de film ieftin și tocată mărunt de mori hodorogite ce sună a gol. Te revolți, urli în tine, te zbați mereu și mereu, fără să îți mai pese dacă asta chiar mai contează. Dar zâmbești… pentru că în felul cel mai simplu și mai complicat în același timp, în haosul acesta în mijlocul căruia te-ai trezit după atâta amar de vreme, cineva îți amintește mereu că trebuie să respiri… Și respiri… Și respiri…
Întotdeauna am avut coșmaruri cu trenuri pe care le pierd… În copilărie visam trenuri ce plecau mereu înainte să urc sau să cobor în gara potrivită. În visele mele de copil, fericirea era adesea simplificată într-un singur pas pe scara unui tren ce tocmai se pusese în mișcare. Cumva, în lunile acestea hoinare prin cotidian le-am înțeles sensul. Și ca o ironie inocentă, de la fereastra mea zăresc acum, în margini de noapte pe sfârșite luminile îndepărtate ale aeroportului. În încăpățânarea mea desuetă, am uitat că între timp s-au inventat și avioane… Sau poate că n-am uitat, ci doar am ales altfel… După atâtea trenuri ratate ori din care am coborât prea devreme și după atâtea gări în care am poposit prea mult ori prea puțin, am, în sfârșit sentimentul că am prins trenul căutat… ultimul tren către fericire.
Share

.

Anamaria Ghiban

Leave A Reply


Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CAPTCHA
Refresh

*

  • Despre mine

    Blogul meu, www.anamariaghiban.ro, e oarecum clona mea virtuală, plăsmuită din cuvinte. E imperfectă, asta e clar! Ca și mine. E locul meu de popas în mine însămi și pe unde mă poartă gândul și simțirea. Tot ceea ce scriu pe blog mă reprezintă pe mine ca om, în primul rând. Scriu despre ceea ce îmi stârnește interesul sub o formă sau alta, mă implic în inițiative care contribuie la dezvoltarea comunității în care trăiesc și promovez doar proiecte, acțiuni, produse în care cred. Îți mulțumesc pentru popasul făcut pe Fascinație!

    Citește mai mult
  • Urmărește-mă pe

  • Webstock
  • Caută

  • Etichete

    adolescenta biz sms camp blog blogger Bloggereuropean2013 blogging bruxelles bucuresti calatorie calatorii camino carte cartea de joi copilarie cultura educatie educatie media educatie nonformala El Camino erasmus euroscola facebook fascinatie filit iasi italia iubire jurnal de profesor atipic jurnalism lectura literatura nostalgie pandemie paris poezie roma scoala simply camino social media timp toamna training vacanta voluntariat zbor


  • Newsletter

  • Recent Posts

    • Între zboruri... (Iași-Viena-Frankfurt-Split-Zagreb-Karlovac)
      septembrie 17, 2023
    • Cum și de ce am devenit „profă de Boovie”
      august 9, 2023
    • Ziua 37: O Pedrouzo - Santiago de Compostella
      iulie 5, 2023
  • logo

  • Despre mine
  • Harta blogului
  • Contact
  • Termeni și condiții
  • Politica de confidențialitate
  • Politica cookies
  • Romana 4.0
Materialele de pe acest blog aparțin autorului, iar preluarea acestora se poate face doar cu acordul scris al autorului, cu citarea și adăugarea unui link către sursă. 2012-2020.
Toate drepturile rezervate. Anamaria Ghiban ©Powered by Wakatech