Iată-mă, prin urmare (urmare a cărui fapt… voi relata cât de curând într-o postare oarecum explicativă a unei anumite decizii în privinţa aceea ce mai scriu din când în când pe aici…), în faţa primei provocări / încercări de a scrie pe o temă dată. Ironia face ca această primă temă, din singura campanie disponibilă momentan pe www.blogalinitiative.ro, să fie una ce mă duce cu gândul la modul în care am ajuns eu pe acest site. Dar despre asta, în postarea explicativă… Să revenim la provocarea temei. Cum să conving un nehotărât că produsul 12 Plante, despre care aud şi eu acum prima dată, este special şi folositor sănătăţii. Hmmm, îmi vine să zâmbesc gândindu-mă la puterea mea de convingere, dar, parcă poţi să ştii ce talente ascunse zac în condeiul omului? Şi pentru că mi-am propus ca aceste articole pe teme date să nu fie altceva decât nişte exerciţii de stil în sfera blogoistică / blogorescă / blogoritică / etc. (orice termen aş folosi mi se pare la fel de comic), să purcedem, aşadar, la antrenament…
Am nevoie, în primul rând de un nehotărât. De obicei, atunci când vine vorba de suplimente alimentare, de vitamine şi alte produse similare, oamenii sunt fie într-o extremă, fie în cealaltă. Există, pe de o parte, cei obsedaţi de propria sănătate, care s-ar îndopa cu orice numai să ştie că vor trăi o zi în plus. La polul opus sunt cei care n-ar da nici un capăt de aţă pentru o pastilă, cei care sunt convinşi că medicamentele şi mai ales suplimentele naturiste nu sunt decât nişte păcăleli născocite de unii pentru a se îmbogăţi rapid. Dar nici unii, nici alţii nu reprezintă subiectul provocării mele. Eu trebuie să mă ocup de nehotărâţi, adică de cei care ar da şi n-ar da bani pe un produs de tipul celui care face obiectul textului de faţă, de cei care ar vrea să creadă în beneficiile unui produs despre care au auzit sau n-au auzit, dar au nevoie de acel ceva care să-i convingă că hotărârea de a-l cumpăra şi de a-l consuma nu este în zadar. Şi aceştia sunt cel mai greu de convins. Am nevoie, aşadar, de un astfel de exemplar. Zâmbesc… pentru că îmi cunosc deja cobaiul – eu însămi. În cazul de faţă cred că sunt cel mai reprezentativ eşantion de potenţiali cumpărători nehotărâti ai produsului 12 Plante Motivul este simplu. Fără a fi cârcotaşă, încerc să fiu realistă atunci când vine vorba de propria sănătate. Nu cred că plantele sunt nefolositoare (la urma urmei există o mulţime de medicamente care au salvat vieţi şi care îşi au originea în plante), însă nici nu mă număr printre cei care cred în minunile necondiţionate ale naturii. Da, probabil că un regim sănătos, care să includă un consum regulat de nu ştiu ce plante minune, poate avea un efect miraculos asupra organismului şi ne face să trăim o vreme cu iluzia tinereţii fără bătrâneţe şi a vieţii fără de moarte, însă până la urmă iluzia va fi spulberată într-un fel sau altul. Important, cred, este să nu ne amăgim prea mult şi să luăm totul ca atare. Am deviat puţin în gânduri semi-înţelepte, fără ca asta să fie vreo strategie de ameţire a pontenţialului cumpărător. Ar fi şi culmea să mă auto-îmbăt cu vorbe goale…
Cum să mă conving, aşadar, că 12 Plante e un produs special şi folositor sănătăţii mele? Hmmm, cred că miza este din start prost fixată, cel puţin pentru mine, nehotărâtul, dar să nu cârcotim, căci nu asta ne-am propus… Imaginile de pe site nu mă ajută deloc să mă hotărăsc în sensul în care bloggerul din mine trebuie să mă convingă. Ba dimpotrivă… Cutiuţa cu minuni arată bine, culorile alese de producători se asortează şi au un impact vizual frumos. Buuun! Vine însă primul obstacol în calea hotărârii mele – preţul. Cum adică „cu doar 100 de lei”? Păi ce, 100 de lei sunt de ici de colo? Dacă-mi amintesc eu bine, sunt vremuri în care cu 100 de lei trăieşti o săptămână, ba chiar mai mult… Şi totuşi, pe de altă parte – 100 de lei înseamnă vreo 18 sticle de bere / suc la 2 litri, pe care, recunosc, arunc banii adesea fără să meditez prea mult şi fără să am nevoie de exerciţii de stil în scopul convingerii. 100 de lei înseamnă 4 pachete de cafea date, la nevoie, pe ici pe colo, prin diverse situaţii care impun „o mică atenţie” pentru a rezolva te miri ce lucru care într-o ţară normală s-ar rezolva de la sine. Să continui? Hmmm, nu are rost. Pot găsi o mie de motive care să demonstreze că există modalităţi mai mult sau mai puţin stupide de a cheltui 100 de lei fără ca măcar să ne dăm seama de acest lucru. Aşa că, de ce să nu o facem conştient, de ce să nu dăm 100 de lei pe o încercare care s-ar putea să ne ajute până la urmă într-un fel sau altul. Buuun. Instinctiv, îmi alunecă privirea în dreapta paginii unde pozează graţios Carmen Brumă. Mă apucă râsul. Şi nu din cauza lui Carmen (care fie vorba între noi, în afară de faptul că e iubita lui Mircea Badea şi de faptul că a slăbit nu ştiu câte kilograme în nu ştiu ce timp record, mie una nu-mi spune prea multe), ci din cauză că, dacă-mi amintesc eu bine, tot Carmen Brumă, îmbrăcată tot într-o rochie verde, zâmbea fotogenic pe un mare poster reclamă la un produs controversat, din cauza căruia (printr-o cale întortocheată) am ajuns pe un blog care-mi place şi de acolo pe blogalinitiative.ro şi implicit în această campanie pentru un produs numit 12 Plante Ce mică e lumea, nu? Pfff, Carmen Brumă nu mă convinge deloc să cumpăr un produs pe care îl recomandă graţios din rochia ei verde. De ce? Nu ştiu nici eu. Poate pentru că nu e idealul meu de feminitate? Sau poate pentru că mă disperă Mircea Badea? Ei aş! Ce are a face una cu alta? Să fim serioşi… Carmen Brumă e doar Carmen Brumă făcând o reclamă, la fel cum Adriana Bahmuţeanu e doar Adriana Bahmuţeanu gătind la Dry Cooker. Aşa că, îmi pare rău pentru banii investiţi de producători, dar imaginea cu zâmbetul larg în rochiţa verde nu mă ajută deloc în demersul meu persuasiv.
Mă întorc cu privirea la Cutiuţa cu minuni. Sub imaginea frumos colorată vin explicaţiile – De ce 12? Chiar aşa, de ce? Îmi spun asta în gând, ca o nehotărâtă îndărătnică ce sunt şi încep să citesc explicaţiile, care se învârt în jurul simbolisticii numărului 12. Măi, să fie! O fi vreo poţiune magică la mijloc? Îmi dau seama rapid că e vorba doar de o altă strategie publicitară şi zâmbesc. De ce? Pentru că nu sunt nici adeptă a ezoterismului, nici împătimită după zodii şi nici o credincioasă habotrnică. Recunosc că îmi atrage totuşi atenţia afirmaţia că 12 perechi de coaste ne susţin corpul. Mărturisesc că nu ştiam sau dacă ştiam uitasem, aşa că reţin detaliul. Ce legătură or fi având cele 12 Plante cu ezoterismul şi cu ortodoxia nu prea înţeleg eu, dar un lucru e sigur – ateii şi agnosticii nu vor da doi bani pe produsul în cauză. Inutil să mai precizez motivul. Sau poate că, cine ştie… În tot cazul, ideea este că nimic din ce citesc nu mă convinge, dar, recunosc, nici nu mă înverşunează împotriva produsului în sine, aşa cum s-a întâmplat în alte cazuri.
Ajung, în cele din urmă şi la coloana din mijlocul paginii, în care citesc despre beneficiile celor 12 Plante Îmi dau seama că în toate aceste minute în care m-am uitat la preţ, la Carmen Brumă, la explicaţii filozofice, mi-a scăpat esenţialul – care sunt cele 12 Plante şi ce virtuţi au ele. Explicaţiile din chenarele verzi mă lămuresc. Unele nu mă conving, aşa că dau fuga pe wikipedia şi-mi completez cultura generală despre teiul argintiu şi despre mesteacănul pufos. Apoi mi se opresc ochii pe explicaţia a ceea ce este, de fapt, 12 Plante un produs din plante, care „acţionează pentru refacerea stării de bine a organismului, având efecte benefice asupra imunităţii, sistemului circulator, sistemului digestiv, cu un aport semnificativ de vitamine, proteine şi enzime. ” Paradoxal sau nu, asta îmi sună bine, pentru că este o recomandare cuminte, fără divagaţii inutile şi fără promisiuni stupide. Nu ştiu dacă chiar am nevoie de aşa ceva, dar, la urma urmei, de ce nu? Într-un sezon în care virusurile bântuie peste tot, organismul are nevoie de imunitate (cel puţin al meu, care se lasă adesea uşor învins de răceli). Vitamine, proteine, enzime… îmi sună toate a termeni medicali, dar, în fond, natura e un fel de medicină alternativă, corect? În fine, una peste alta, îmi amintesc subit că bila mea leneşă devine vioaie numai atunci când este stimulată de niscaiva ceaiuri şi că durerile sporadice de cap sau de stomac îmi trec de cele mai multe ori tot datorită unor plante. Aşa că, mă hotărăsc brusc, fără prea multe divagaţii inutile. Voi încerca 12 Plante şi nu pentru că este un produs special (despre asta habar nu am încă), ci pentru că, aşa cum se spune pe undeva pe site, este un supliment alimentar care nu îşi propune să prevină, să trateze sau să vindece vreo boală, ci pur şi simplu să dea o stare de bine organismului. Şi, cel puţin acum, organismul meu are nevoie de o stare de bine. Al vostru de ce are nevoie?
3 Comments
Al meu a cerut apă în ultimile trei-patru zile de am crezut că sunt pe cale să devin o cămilă 🙂 Nici eu nu știam de teiul argintiu sau mesteacănul pufos, dar câte mai sunt! În schimb acu' știu la perfecție la ce ajută bifidus esensis sau aloe vera, ceea ce în urmă cu câțiva ani era o nebuloasă totală…
P.S.Ce e aia Dry Cooker? Bucătaru' uscat? Da' ce, sunt și bucătari uzi sau I am missing something here…?
Cum, nu ştii ce e aia Dry Cooker? 😀 Dar de Mirabela Dauer ai auzit în ultima vreme? :)) mai aveam puţin şi distrugeam telecomanda la cât de des a trebuit să schimb postul astă-vară din cauza reclamei cu pricina. Una peste alta, m-am procopsit cu o tigaie de asta, printr-o întâmplare haioasă. Dar bani n-aş fi dat pe ea în veci. Şi bine aş fi făcut. Ideea cu găuri e bună, dar nu pricep care e faza cu rugina ce a apărut după prima utilizare. Aşa că, sub o formă sau alta, nu eşti singurul căruia îi scapă ceva în privinţa bucătarului uscat.:)
În ultima vreme nu am auzit nimic de Mirabela Dauer, recunosc. Cum am spus și dincolo, dacă nu e pe Disney Channel, nu mă interesează…dacă făcea Manny Iscusitul sau Winnie the Pooh reclama la tigaia cu rugină, aș fi știut. Dar așa…
Și rugina apare pen' că n-ai ținut-o dry. A fost wet, de aia a apărut rugina. Cred că tigaia asta tre' să stea doar în cămară, altfel e nasol…