Despre Școala Altfel și tot ce presupune implementarea acestei idei în sistemul de învățământ românesc s-au scris și se vor mai scrie rânduri întregi, unele de bine altele de rău. Nu mi-am propsus să disec acum, aici fenomenul acesta, din simplul motiv că nu văd rostul unei meditații pe seama lui, atâta timp cât ea nu produce efecte în direcția unei schimbări. Și, în plus, aș fi ipocrită să critic prea mult, în condițiile în care, dintr-o comodă lașitate nepremeditată, eu însămi m-am integrat oarecum în superficialitatea cu care a fost implementat și abordat încă de la început conceptul. Dar timpul nu e pierdut… Așa că, în loc de alte comentarii, înainte de a trece la subiectul despre care mi-am propus să scriu astăzi, voi spune doar că ideea în sine a unei săptămâni în care activitatea didactică să fie înlocuită cu activități nonformale mi-a plăcut încă de la început, însă modul în care a fost înțeleasă această idee și implementată efectiv în școli m-a dezamăgit profund, de la faptul că inițial era plasată înainte de vacanță (și, poate, de aceea prost înțeleasă ca o prelungire în avans a vacanței, la propriu), până la aglomerația obositoare de prin muzeele orașului, invadate haotic de profesori și elevi, majoritatea doritori să bifeze simplist o zi de Școala Altfel și până la hârțoagele (eternele hârțoage…) cerute și completate fix degeaba de către iubitorii de dosare burdujite cu situații, planuri, plănulețe și remedieri ale plănulețelor.
Trebuie să recunosc că ediția de anul acesta a constituit un progres. Faptul că fiecare școală a putut să își aleagă perioada pentru Săptămâna Altfel e benefic. Măcar nu s-au mai călcat în picioare unii plecați ”la pas prin oraș”, iar muzeografele nu au fost suprasolicitate de atâția vizitatori amatori de culturalizare subită. Lăsând ironia la o parte, măsura e chiar practică. Din păcate nu același lucru se poate spune despre documentele cerute și completate (bag mâna în foc pentru asta) din burtă, de majoritatea profesorilor sau elevilor. Și nu pentru că nu s-ar fi făcut activități, ci pentru că modul de organizare a documentației cerute pentru activitățile din această săptămână nonformală e absolut stupid. Nu și pentru hârțologii de prin ministere și inspectorate probabil, de vreme ce interesul pentru hârtii este în continuare considerabil mai mare decât acela pentru activitățile propriu-zise. Voi reveni, fără doar și poate, cândva asupra subiectului…
Deocamdată, așa cum am promis când am adăugat EDUblog pe Fascinație, vă povestesc despre un proiect frumos pe care l-am implementat în Săptămâna Altfel, fără prea multă premeditare – Jurnalist în devenire – workshp de jurnalism și blogging. Mă rog, titlul este, poate, cam pretențios, dar ideea a fost ca timp de patru zile să facem altceva, o activitate frumoasă, nouă, complexă. Trebuie să recunosc că nu m-aș fi mobilizat, poate, suficient pentru a pune în practică ideea dacă nu aș fi avut ajutor din partea Biancăi și a lui Claudiu, doi dintre elevii mei, cu care am format o adevărată echipă și a Danei Anghelescu, colega mea, parteneră de ”trăznăi extrașcolare”.
Lucrurile s-au derulat simplu, dar cu efect. Împreună cu Dana și cu cei doi elevi am gândit un program de câte două ore pe zi, timp de patru zile, în care elevii doritori să intre în pielea unui jurnalist sau a unui blogger au putut să o facă prin activități practice pe care le-am gândit cât mai variate. Bianca și Claudiu au creat un afiș și un formular de înscriere online și, fără să stăm prea mult pe gânduri, le-am dat drumul în mediul virtual. Pentru că ne-am mobilizat cam târziu și pentru că, poate, nu am popularizat suficient activitatea, la workshop s-au înscris doar vreo 15 elevi, dintre care 3 au renunțat ulterior (încă mă întreb de ce), dar cei care au rămas știu că nu au regretat!
Ce am făcut, concret? În prima zi am făcut cunoștință, am discutat despre ce înseamnă jurnalismul și bloggingul, despre presa online și cea offline, despre tipuri de texte jurnalistice și despre cum ne putem face singuri un blog. Am tras la sorți teme pentru editoriale, cu promisiune că ele vor fi scrise până a doua zi, fără a fi tratate ca teme pentru acasă și fără a fi obligatorii. Și, culmea, chiar au fost scrise…
Marți, a doua zi, am devenit reporteri de teren. Am profitat de faptul că în școală s-a desfășurat o activitate cu tradiție, Impact, menită să încurajeze spiritul antreprenorial al elevilor, așa că am lucrat pe echipe. Reporterii au mers pe teren, au luat interviuri, au făcut fotografii și, desigur, au finalizat până seara câte un reportaj despre activitatea Impact.
A treia zi de workshop a fost o surpriză pentru elevi. Am vizitat studioul BD Visualtech, unde jurnaliștii în devenire au putut afla câteva din secretele unei fotografii reușite de la fotograful Bogdan Anghelescu și, de asemenea, au stat de vorbă cu bloggerița Elena Druță, absolventă de LIIS, pasionată de scris, de citit, de frumos. Trebuie să mărturisesc că pentru mine a fost o bucurie să asist la discuția acesta, total liberă și nemoderată. Da, a fost o bucurie să aud copii vorbind despre cărți, despre filme bune, despre lucruri care îi pasionează.
În ultima zi am diseminat, tot în cadru nonformal, la o prăjitură și un suc, în spațiul primitor de la Amor di Piadina. Adică, în mod concret, am citit fiecare material trimis și am analizat ce este bun și ce este mai puțin bun în produsele jurnalistice rezultate. Adolescenților nu le lipsește simțul critic și tocmai de asta discuțiile au fost cât se poate de tranșante. Concluzia? Unii au condei, alții au idei, cu toții au dorința de a face și altceva decât ceea ce li se cere la ore. Și pentru asta cu toții au fost premiați cu diplome concepute de Ema, căreia îi mulțumim.
Cam asta a fost… Replica de feedback a lui Alice, una dintre participante, spune mai mult decât trebuie: ”Pentru prima dată am venit cu drag la școală în astea patru zile!” Cred că un astfel de feedback nu mai are nevoie de alte completări!
Nu am făcut hârtii de niciun fel, decât pe cele necesare pentru deplasarea elevilor în afara școlii. Și nici nu cred că voi face, însă dacă interesează pe cineva ceea ce am făcut, concret, în cadrul activității, materialele scrise de participanți vor fi publicate (după revizuirea completă) pe www.jocsecund.info, revista online a Liceului Teoretic de Informatică ”Grigore Moisil”, iar fotografiile de la întâlniri se află deja aici.
Una peste alta, dacă am înțeles ceva în urma acestei activități simple, dar de efect, este că Săptămâna Altfel chiar poate fi altfel, o experiență profesională inedită, dacă înțelegi că ea este pentru altceva… decât pentru bacalaureat, evaluare națională ori, mai rău, pentru odihnă la domiciliu și făcut dosare în tihnă.
Leave A Reply