Se spune că nimic nu e întâmplător. Ei bine, nu e! Am tot vorbit în ultima vreme despre educație media și nu doar am vorbit, ci am și făcut o mulțime de lucruri legate de educația media și tot încerc să conving lumea din jur, care este adesea sceptică, despre necesitatea ei și despre motivele...

De ceva timp, de prin toamnă, mai exact, Bruxelles a devenit un loc comun în multe dintre conversațiile mele. Și asta nu pentru că m-am îndrăgostit acum de orașul în sine (lucrul acesta s-a întâmplat cu ani în urmă, de fapt), ci pentru că la începutul toamnei trecute m-am implicat într-un proiect de anvergură inițiat...

Ianuarie… aprilie. Pauză. De la scris, categoric, căci de la altceva nu îmi permit să iau pauză cu niciun chip. Patru luni în care am făcut tot felul de lucruri, cât pentru un an întreg, dacă ar fi să mă iau după întrebarea cu care mă întâlnesc din ce în ce mai des din partea...

Există emoții pe care ai vrea să le retrăiești la nesfârșit, mereu și mereu într-un etern carusel sentimental în care să te arunci când îți vine cheful, fără să te gândești la consecințele pe care le-ar putea avea asupra propriei memorii afective. Paradoxul este că re-trăirea nu este niciodată identică, oricât de mult ni se...

Știu, e iarnă de-a binelea, orașul hibernează încă sub nămeți, pe Facebook se dă de zor la lopată sau, în tot cazul, se face haz de necaz pe seama ninsorii din ultimele zile, căci s-au epuizat deja citatele motivaționale pentru noul an, lumea încă vorbește despre discursul lui Tusk ori despre Golden Globes, școala începe...

Mă străduiesc de vreo câteva zile să îmi pun în ordine gânduri și mai ales emoții adunate în ultima vreme din diverse motive atât de variate, încât nici nu știu cum le-aș putea găsi un numitor comun. Dar poate că nici nu trebuie. Sunt multe și intense și chiar mă întrebam când va veni momentul...

Toamna e în toi, amintirile verii năpădesc sufletele bolnave de nostalgie, senzația că timpul se comprimă este deja din ce în ce mai apăsătoare și tot soiul de astfel de senzații amestecate au pus stăpânire pe mine de vreo trei săptămâni încoace. Dar nu e vreme de melancolii capricioase, căci toamna asta pare să-și depene...

Nu-mi dă pace de vreo săptămână gândul că vara asta e deja poveste și că, îmi place sau nu, toamna e deja aici, iar vacanța e amintire. Încerc  să păcălesc anotimpurile și nu știu de ce, dar am eu așa un feeling că nu sunt singura care ar vrea să mai prelungească măcar un pic...

Dincolo de orice altceva, vara aceasta a însemnat bucurie de a trăi din plin clipa, în călătorii pe care mi le-am dorit mult și care s-au întâmplat exact așa cum am visat. Despre ele mă străduiesc să scriu zilele acestea, în timpul scurt care a mai rămas până la terminarea vacanței. Printre miile de cadre...

O simt de câteva dimineți… în aburul jucăuș al cafelei, în parfumul ce-mi invadează bucătăria prin fereastra larg deschisă în zori de zi, în după-amiezele leneșe în care dorința de-a prelungi vacanța e înăbușită încet, dar sigur de neastâmpărul noilor începuturi, în repeziciunea cu care dispar filele din calendar și-n nostalgia ce mă-mpresoar...