Există emoții pe care ai vrea să le retrăiești la nesfârșit, mereu și mereu într-un etern carusel sentimental în care să te arunci când îți vine cheful, fără să te gândești la consecințele pe care le-ar putea avea asupra propriei memorii afective. Paradoxul este că re-trăirea nu este niciodată identică, oricât de mult ni se...

Știu, e iarnă de-a binelea, orașul hibernează încă sub nămeți, pe Facebook se dă de zor la lopată sau, în tot cazul, se face haz de necaz pe seama ninsorii din ultimele zile, căci s-au epuizat deja citatele motivaționale pentru noul an, lumea încă vorbește despre discursul lui Tusk ori despre Golden Globes, școala începe...

Mă străduiesc de vreo câteva zile să îmi pun în ordine gânduri și mai ales emoții adunate în ultima vreme din diverse motive atât de variate, încât nici nu știu cum le-aș putea găsi un numitor comun. Dar poate că nici nu trebuie. Sunt multe și intense și chiar mă întrebam când va veni momentul...

Toamna e în toi, amintirile verii năpădesc sufletele bolnave de nostalgie, senzația că timpul se comprimă este deja din ce în ce mai apăsătoare și tot soiul de astfel de senzații amestecate au pus stăpânire pe mine de vreo trei săptămâni încoace. Dar nu e vreme de melancolii capricioase, căci toamna asta pare să-și depene...

Nu-mi dă pace de vreo săptămână gândul că vara asta e deja poveste și că, îmi place sau nu, toamna e deja aici, iar vacanța e amintire. Încerc  să păcălesc anotimpurile și nu știu de ce, dar am eu așa un feeling că nu sunt singura care ar vrea să mai prelungească măcar un pic...

Dincolo de orice altceva, vara aceasta a însemnat bucurie de a trăi din plin clipa, în călătorii pe care mi le-am dorit mult și care s-au întâmplat exact așa cum am visat. Despre ele mă străduiesc să scriu zilele acestea, în timpul scurt care a mai rămas până la terminarea vacanței. Printre miile de cadre...

O simt de câteva dimineți… în aburul jucăuș al cafelei, în parfumul ce-mi invadează bucătăria prin fereastra larg deschisă în zori de zi, în după-amiezele leneșe în care dorința de-a prelungi vacanța e înăbușită încet, dar sigur de neastâmpărul noilor începuturi, în repeziciunea cu care dispar filele din calendar și-n nostalgia ce mă-mpresoar...

Luni. Vacanță. Iulie. În sfârșit soare. Ordine aleatorie în frânturi de gânduri fără subiect și predicat. Socotesc involuntar zilele care au trecut de când a început vacanța. Două săptămâni deja duse. Pare atât de ireal și totuși s-au dus. E drept, n-a fost chiar vacanță, dar dacă dau deoparte zilele de Bac, tot rămân vreo...

Nu-mi amintesc prea clar cum am ajuns în seara aceea la Bruxelles. Adică… știu foarte bine contextul  (cum aș putea să-l uit?), dar îmi scapă detaliile clare ale sosirii mele acolo. Plecarea îmi e întipărită în memorie… plecarea din Iași, ochi goi lăsați în urmă, pernuța tivită cu fir purpuriu și chipuri dragi imprimate în...

Îmi amintesc uneori de Bruxelles… și de un început de toamnă fantastic pe care l-am trăit cu aproape patru ani în urmă, despre care am scris prea puțin aici; o toamnă cu atât de multe semnificații, amestec de bucurii nesperate și tragedii care acum mi se par atât de lipsite de sensul pe care atunci...