Mă străduiesc de vreo câteva zile să îmi pun în ordine gânduri și mai ales emoții adunate în ultima vreme din diverse motive atât de variate, încât nici nu știu cum le-aș putea găsi un numitor comun. Dar poate că nici nu trebuie. Sunt multe și intense și chiar mă întrebam când va veni momentul...
22/09/2018in Cărți, FILIT 
Toamna e în toi, amintirile verii năpădesc sufletele bolnave de nostalgie, senzația că timpul se comprimă este deja din ce în ce mai apăsătoare și tot soiul de astfel de senzații amestecate au pus stăpânire pe mine de vreo trei săptămâni încoace. Dar nu e vreme de melancolii capricioase, căci toamna asta pare să-și depene...
07/09/2018in De ce Iași?! 
Nu-mi dă pace de vreo săptămână gândul că vara asta e deja poveste și că, îmi place sau nu, toamna e deja aici, iar vacanța e amintire. Încerc să păcălesc anotimpurile și nu știu de ce, dar am eu așa un feeling că nu sunt singura care ar vrea să mai prelungească măcar un pic...
30/08/2018in Cartea de joi 
Dincolo de orice altceva, vara aceasta a însemnat bucurie de a trăi din plin clipa, în călătorii pe care mi le-am dorit mult și care s-au întâmplat exact așa cum am visat. Despre ele mă străduiesc să scriu zilele acestea, în timpul scurt care a mai rămas până la terminarea vacanței. Printre miile de cadre...
O simt de câteva dimineți… în aburul jucăuș al cafelei, în parfumul ce-mi invadează bucătăria prin fereastra larg deschisă în zori de zi, în după-amiezele leneșe în care dorința de-a prelungi vacanța e înăbușită încet, dar sigur de neastâmpărul noilor începuturi, în repeziciunea cu care dispar filele din calendar și-n nostalgia ce mă-mpresoar...
Luni. Vacanță. Iulie. În sfârșit soare. Ordine aleatorie în frânturi de gânduri fără subiect și predicat. Socotesc involuntar zilele care au trecut de când a început vacanța. Două săptămâni deja duse. Pare atât de ireal și totuși s-au dus. E drept, n-a fost chiar vacanță, dar dacă dau deoparte zilele de Bac, tot rămân vreo...
Nu-mi amintesc prea clar cum am ajuns în seara aceea la Bruxelles. Adică… știu foarte bine contextul (cum aș putea să-l uit?), dar îmi scapă detaliile clare ale sosirii mele acolo. Plecarea îmi e întipărită în memorie… plecarea din Iași, ochi goi lăsați în urmă, pernuța tivită cu fir purpuriu și chipuri dragi imprimate în...
Îmi amintesc uneori de Bruxelles… și de un început de toamnă fantastic pe care l-am trăit cu aproape patru ani în urmă, despre care am scris prea puțin aici; o toamnă cu atât de multe semnificații, amestec de bucurii nesperate și tragedii care acum mi se par atât de lipsite de sensul pe care atunci...
Mă lupt de ani buni cu această sintagmă oximoronică – ”teme de vacanță”. N-am înțeles niciodată, pe vremea când eram elevă, de ce trebuie să avem teme pentru vacanță. În mintea mea de copil vacanța era pentru joacă… căci altfel de ce s-ar mai fi numit așa? Nedumerirea din copilărie s-a transformat în adolesecență într-o...
Dorul de mare mi se ivește pe neașteptate, aproape întotdeauna în extrasezon. La fel s-a întâmplat și anul acesta, cu două săptămâni în urmă, când am simțit nevoia de a evada din nou din cotidian. Am mers la mare în weekendul prelungit de 1 iunie. Ne-am odihnit, căci ăsta era și scopul, ne-am revăzut cu...
