Merg rar pe jos prin cartier. Nu-mi place treaba asta, dar îmi găsesc mereu scuze. Și totuși am conștientizat de curând că stau de trei ani în cartierul acesta care pe vremuri părea a fi un alt oraș pentru mine și încă știu prea puține despre el de fapt. Azi a venit rândul meu să îl iau pe Tudor de la școală, așa că pe la 12 fără un pic mi-am înhățat rucsacul, cu gândul să fac ceva cumpărături la întoarcere, apoi am coborât în grabă scările cu intenția premeditată de a mă bucura de tot ce îmi iese în cale până în curtea școlii. Buuuuun! Cei câțiva pași până la intersecție n-au fost cu nimic speciali, căci drumul acesta îl …