Ce mi-a plăcut și ce NU mi-a plăcut la Social Media Summit 2017

Social Media Summit este unul dintre evenimentele organizate de revista Biz la care particip cu drag de ceva timp încoace. Ediția din 2017 este a treia la care am participat eu și mărturisesc că am făcut-o cu același entuziasm ca și în anii precedenți. Motivele sunt mai multe și le-am spus de mai multe ori, așa încât nu e rostul aici să le reiau. Experiența participării la SMS București 2017 a fost, așa cum mă așteptam, de altfel, extrem de interesantă și nu, nu folosesc termenul ”interesant” doar de dragul de a-l folosi, căci anul acesta, spre deosebire de anii trecuți, am devenit, involuntar, mai selectivă în privința aprecierilor legate de ceea ce am văzut pe scena SMS. Îmi place să cred că aceasta se datorează faptului că, deși nu sunt în niciun fel specialist în vreun aspect legat de Social Media, am început să înțeleg cum funcționează anumite mecanisme din tot ceea ce înseamnă universul comunicării digitale.

Așa încât, dacă după edițiile precedente am scris doar despre ce mi-a plăcut la SMS, de data aceasta, cu riscul de a-mi fi criticată atitudinea de către unii, îmi voi permite să spun ce mi-a plăcut și ce NU mi-a plăcut la SMS București 2017. A nu se înțelege greșit! Evenimentul în sine a fost organizat impecabil, ca orice eveniment marca Biz și Marta Ușurelu, împreună cu toată echipa, merită cu siguranță toate felicitările. Ceea ce nu mi-a plăcut mie este legat, de fapt, de anumite fenomene (ca să le numesc generic) din Social Media și, din punctul acesta de vedere, pot considera că participarea la eveniment a fost și de această dată extrem de utilă. Pentru că mă ajută să îmi definesc mai bine identitatea de blogger, să știu ceea ce vreau să fiu ori să fac în această postură și mai ales ceea ce nu vreau să fiu ori să fac.

Am ajuns la conferință fix la ora 9, datorită punctualității remarcabile a celor de la Blue Air (și de data aceasta o spun fără ironie). Am fost întâmpinată cu zâmbete și cu multe mărțișoare din partea partenerilor organizatori, am pășit tiptil în sală și am intrat rapid în atmosferă. La prima vedere mi s-a părut că anul acesta sunt mai puțini participanți. Nu știu dacă așa a fost realmente sau a fost doar o iluzie optică din cauza spațiului în care a avut loc evenimentul. Programul părea, ca de fiecare dată, promițător: patru sesiuni de conferință (Tendințe și strategii pentru 2017, Influența online în offline, Introducere în universul competițiilor de dezbatere, Conținut și storytelling digital), susținute, majoritatea, de persoane ale căror nume îmi sunt de acum cunoscute. Sesiunea 1 a fost deschisă de către Mugur Pătrașcu, care a făcut câteva ”previziuni” pentru 2017 în ceea ce privește tot ce mișcă în Social Media. Nu voi relua ideile din prezentări pentru că, așa cum ne-au obișnuit, cei de la Biz au de fiecare dată inspirația de a pune prezentările pe site, așa că detalii despre speakeri și despre prezentările lor puteți afla, în curând, de aici. După introducerea lui Mugur Pătrașcu, pe scenă și-au avut locul specialiști din companii, agenții, bloggeri și vloggeri. S-au prezentat campanii publicitare de succes, s-au lansat campanii, s-au prezentat statistici, am auzit păreri, am văzut oameni pe care îi admir pentru ceea ce fac în niște domenii care chiar dacă nu îmi sunt foarte familiare, îmi par fascinante. Mi-a plăcut teribil tot mecanismul din spatele campaniei Actimel și ingeniozitatea în sine a ceea ce au făcut cei de la Danone, la fel cum mi-a plăcut și ideea unui proiect îndrăzneț, meseriidepe.net, care își propune să introducă în nomenclatorul oficial nume de meserii din prezent, cu toate că la momentul actual mi se pare un pic cam utopică inițiativa.

Am văzut însă la SMS și personaje caricaturale care, din nefericire, se bucură de o notorietate pe care eu nu mi-o explic decât printr-un spirit de turmă al publicului larg, exploatat la extrem. Am auzit la un moment dat atâtea barbarisme și dezacorduri spuse la un microfon, încât am ieșit din sală ca să nu mă poluez fonic. Și nu, nu este moft ori deformația mea profesională de a sesiza imediat greșelile de exprimare, căci am auzit prin stânga și prin dreapta mea chicoteli, semn că nu doar auzul meu mele a fost zgâriat. Dintre personajele acestea colorate, mi-au atras atenția câteva. Nu voi intra prea mult în detalii aici, pentru că intenționez să cercetez fenomenul, pentru a vorbi în deplină cunoștință de cauză (să ”researchuiesc”, ca să fie pe înțelesul unora din breaslă, deși sună teribil de barbar!!!), dar spun, deocamdată, atât – dacă a fi un vlogger bun, de succes, profesionist sau cum s-o mai numi performanța în domeniul acesta, înseamnă să fii cineva ca cele două personaje din domeniu pe care le-am văzut aplaudate la scenă deschisă la SMS, atunci nu-mi doresc să fiu vreodată pe podium. E drept că vloggingul nu m-a pasionat oricum niciodată, însă l-am perceput mereu ca pe o provocare, a cărui marcă ar trebui să fie inteligența spontană, garnisită cu umor de bun gust și cu un ”ceva” care să inspire, să creeze vreun curent pozitiv de gândire ori de comportament sau ceva de genul ăsta. Ceea ce am văzut în schimb la două personaje ce se numără printre ”noile staruri ale internetului” mi-a lăsat un gust amar. Să vii la o conferință și să spui nonșalant că nu ți-a pregătit nimic pentru că nu ai avut timp, dar că vei vorbi liber, poate fi o glumă simpatică și o dovadă de spontaneitate, însă atunci când acest preludiu discursiv este urmat de niște fraze incoerente, pline de agramaticalități și de idei fanteziste, atunci sună a miștocăreală ieftină. Nu am nimic personal cu băieții ăia de au venit să ne spună cum că e bine, chiar indicat să creezi din când în când câte un trend artificial, dar aș vrea să le transmit că unii dintre noi mai și gândesc… Ori poate or fi crezut că așa se face… că și la un eveniment profesionist facem tot vlogging de ăla de al lor, adică spui 3 prostii și două glume răsuflate, bagi pe youtube (pardon, sharuiești…) și… să curgă like-urile fără număr, fără număr…

Revenind… (căci nu am de gând să deviez într-o direcție pe care nu mi-o doresc aici…), sesiunile au adus pe scenă, dincolo de excepțiile menționate, oameni admirabili pe care am avut ocazia să îi ascult cu drag și în alte rânduri. Foarte inspirată și de maximă actualitate mi s-a părut discuția legată de influența online în offline, cu atât mai mult cu cât cei de pe scenă (Mona Dîrțu, Barbu Mateescu, Cătălin Teniță și Radu Atanasiu) au exprimat niște puncte de vedere extrem de pertinente, inclusiv în legătură cu modul în care protestele recente din toată țara au fost influențate și de mișcarea din online.

Un loc special în programul zilei l-a ocupat sesiunea de debate care, din punctul meu de vedere, a fost cel mai reușit moment al evenimentului. După o sesiune demonstrativă, ce a avut ca moțiune ideea că Social Media face mai mult rău decât bine, sesiune susținută de către Nae Șovăială (vicepreședinte al Asociației Române pentru Gândire și Oratorie) și Alina Bucșa (antrenor de debate, British Council), am avut parte de o dezbatere care a încins spiritele – ”Online vs. mass-media tradițională” – susținută de două echipe ”de șoc” (Monica Botez, Alexandru Oancea, Alexandru Negrea – echipa pro media online și Monica Jitariuc, Tudor Galoș, Cristian China-Birta – echipa pro mass-media tradițională) și moderată de Radu Atanasiu.

SMS București 2017 s-a încheiat cu lansarea anuarului Digital Report 2017, în care se regăsesc reunite informații importante despre universul Social Media autohton, interviuri, topuri și tot ce ar trebui să știe cei care sunt direct interesați de fenomen. Noutatea este că din acest an, materialul este disponibil atât în format digital, cât și tipărit.

Una peste alta, participarea la SMS București 2017 a fost un mărțișor inedit pentru mine – întâlnire cu mulți oameni frumoși, o mulțime de idei ingenioase ce mă inspiră în ceea ce vreau să fac mai departe într-un domeniu care îmi este din ce în ce mai familiar, atmosferă plăcută… și dacă mai adaug și plimbarea scurtă, dar energizantă, pe străduțele învăluite în aer primăvăratec ale unui București pe care de fiecare dată îl redescopăr altfel, pot spune că am avut parte de un început de primăvară aproape perfect… Aproape, pentru că perfecțiunea am atins-o abia seara, când după o zi de Social Media și două zboruri fără peripeții (dar cu poveste, pe care trebuie musai să o scriu) am ajuns acasă, la minunile mele dragi.