Salvați de… RO-Alert!

Azi ar fi fost o zi normală, chiar liniștită, dacă n-ar fi fost haotică din punctul de vedere al orarului, schimbat, din nou, ieri. Și nici măcar orarul în sine nu e problema, ci mai degrabă ruperile de ritm cauzate de pauze decalate și, mai nou, de dispariția pauzei mari. Pe scurt, lucrurile au stat cam așa azi…

Începem dimineață la 8:15, orele durează 55 de minute, în interiorul celor 55 de minute clasele au o pauză de 10 minute pentru copii, pentru mers la baie/ mâncat/ etc. (profesorul rămâne în clasă în acest timp), iar pauza dintre ore este practic de 5 minute, timp în care profesorul trece dintr-o sală de clasă în alta. A… am uitat să menționez că nu toate clasele intră în „pauza de dus la baie”, cea de 10 minute, în același interval orar, ci sunt trei intervale de timp diferite, astfel încât copiii să nu se intersecteze pe holuri. Logic, nu?

Deci, să recapitulăm: profesorul intră în clasa X la 8:15, le dă pauză copiilor de la 8:45 la 8:55, de exemplu (depinde în care interval s-a stabilit oficial pauza clasei respective…), dar el rămâne în clasă, apoi la 9.10, când se termină ora, se teleportează la următoarea clasă în 5 minute (în care uneori trebuie să ajungi de la etajul II al unui corp de clădire, la etajul II al altui corp de clădire, traversând un teren de sport. Desigur, în cele 5 minute intră și delogarea de pe Microsoft Teams și logarea pe aceeași platformă la următoarea clasă. La 9.15 începe a doua oră, în interiorul căreia profesorul le dă o pauză de 10 minute copiilor, „pauza de dus la baie”, desigur, dar… ce să vezi… clasa Y nu e la același interval orar, lor trebuie să le dai pauza de la 9:35 la 9:45 (spre exemplu), așa că na… adaptează-ți lecția, n-ai decât, doar ești profesor; cine te-a pus să te faci prof, ești culmea, n-ai putut și tu să-ți alegi o meserie ca lumea?! La 10:10 ieși din clasă victorios, ai reușit să te încadrezi, dar nu e cea mai bună zi a ta… în cele 5 minute de cros către următoarea clasă îți amintești că trebuie să iei din cabinet un volum (deh, nu toate se găsesc „pe net”… uneori mai avem nevoie și de carte, la propriu), așa că mai faci un ocol pe la demisol. Ți se lungesc urechile după un strop de cafea, dar nu-i timp de asta, tu trebuie să învingi cronometrul și să te conformezi algoritmului care dă atât de bine pe hârtie, încât ar impresiona pe însuși Chronos, așa că sari iute în fața liftului, care e șansa ta de a nu întârzia la oră. Ghinion! În lift este deja cineva și pe ușă scrie mare că (din motive lesne de înțeles în contextul pandemic) în ascensor nu are voie decât o singură persoană. Așa că o iei la fugă pe scări. Ajungi gâfâind la etajul doi. Nici nu vreau să mă gândesc ce comentarii drăguțe le zburdă elevilor prin minte atunci când un profesor intră gâfâind (pardon… respirând intens), la propriu, în clasă. Trecem peste detalii. Începi ora, dai „pauză de dus la baie” (e nevoie să mai spun că și la clasa Z intervalul de pauză din interiorul orei e diferit de cel al altor clase?), strângi din dinți și te gândești că urmează pauza mare, adică… pauza ta de baie/ de cafea/ de respirat.

Ei, aș!!!! Visezi cai verzi pe pereți! Ai uitat că s-a votat scoaterea pauzei mari din motive pe care tu le-ai considerat nefondate? Și ce dacă nu ai fost de acord, suntem în democrație, respectăm vocea majorității. Și majoritatea a decis – nu vrem pauză mare! Ok, respiri adânc și te gândești că azi ai doar 5 ore. Ups! Tocmai ți-ai amintit că ești și de serviciu pe palierul de la etajul 1 din celălalt corp! Mustrare de conștiință – activată! Teleportare – activată! Clonare – Idem! Ziua poate continua în parametri absolut (a)normali!

Te-ai obișnuit deja cu zburatul dintr-o parte în alta (oare de ce îmi sună brusc în cap Lenny Kravitz… I want to fly awaaaaaay?!). Credeți că se termină totul aici? Naaah, ar fi prea simplu și nouă nu ne place simplitatea (de ce să ne placă, dacă se poate să o complicăm?!). Ca să fie totul și mai simpatic, alarma soneriei e încă setată după orarul vechi, cu pauză mare… așa că peste încâlceala de ore și minute și intervale, mai vine și soneria care sună anapoda, iar de la un moment dat încolo… nu mai sună deloc. End of… Staaați că nu e toooot! Și ce dacă nu mai sună clopoțelul atât de lăudat pentru precizia lui programabilă?! Suntem salvați de … RO-Alert! Zbârnâie în plină oră, amintindu-ne, așa cum a făcut tot weekendul, despre ce trebuie să facem în vreme de pandemie și poluând fonic încăperea cu muuuulți decibeli, înmulțiți cu 15, căci cam atâtea telefoane sunt într-o sală de clasă – moment în care singurul lucru normal pe care îl mai pot face este să apăs pe un buton imaginar și să-mi spun în minte un mare și răspicat: STOP! Opriți, vreau să cobor!

Printre atâtea intervale temporale, alarme și clopoței, nu mi-a rămas în minte mare lucru din ce am făcut azi la școală ca să umplu această pagină virtuală de jurnal cu lucruri frumoase pe care încă reușesc să le mai fac cu elevii mei. Mi-a rămas totuși ceva – surpriza de pe fețele elevilor de la o clasă din momentul când am anunțat că proiectele semestriale din acest semestru vor fi făcute pe… Instagram!!!! Dar despre asta, într-un alt episod, cu mai puțini neuroni distruși de alarme și clopoței. 🙂

Cum am făcut, cum n-am făcut, am scos-o la capăt cu ziua de azi. Și nu, n-am respectat toate lucrurile absurde pe care le-am descris (deși m-am străduit să o fac), pentru că, înainte de toate,  sunt OM, lucru pe care îl uită multă lume în vremurile astea… Da, dragilor, surprinzător, dar adevărat: profesorii sunt și ei oameni, nu roboți! Ce să mai spun altceva… decât că mă gândesc cu un entuziasm copleșitor la ziua mâine, când am șapte ore cu „pauze de dus la baie”, cu sau fără sonerie, dar (să sperăm) fără Ro-Alert!