A amâna ceva, orice, înseamnă a nega… din lene, din lipsă de curaj, din comoditate, din cine știe ce alte scuze inventate și puse inconștient în cârca timpului aparent suveran peste viața noastră cotidiană. Îmi spun mereu lucrul acesta în monologurile mele interioare, presărate adesa cu remușcări față de lucrurile pe care nu le-am făcut niciodată la timp. Mi-am spus asta și de fiecare dată când mi-a trecut prin minte să merg la vreuna din edițiile Social Media Camp, organizate de câțiva ani de revista Biz. Atunci când am aflat că se organizează o tabără la care pot participa și bloggeri, tot pe la unul din evenimentele organizate de Biz, mi-am spus că nu voi rata ocazia de a participa. Am ratat-o însă de fiecare dată din motive banale, pe care acum nici nu mai vreau să mi le amintesc.
Și poate că aș fi ratat-o (amânat-o) și anul acesta dacă, din dragoste la superlativ, cineva nu m-ar fi forțat să mă înscriu, în ciuda celor o mie de motive care m-ar fi putut face să nu vin nici anul acesta la Pârâul Rece și care păreau mai intense chiar decât altădată. M-am trezit, așadar, la propriu, azi dimineață cu gândul că în sfârșit se întâmplă. Merg la Biz SMS Camp 2016. Ei, și ce-i cu asta, vor spune poate unii… Păi, cam este. Pentru că în fiecare ediție de Social Media Camp se întâmplă lucruri minunate, cu oameni, pentru oameni. Cel puțin așa am auzit și am văzut pe ici pe colo. Știu asta din micile frustrări pe care le-am adunat, poate, de-a lungul timpului, de fiecare dată când nu am putut ajunge, de fiecare dată când mi-am promis că mă apuc serios să scriu pe blog, de fiecare dată când, dintr-un motiv sau altul, am amânat, de fiecare dată când…
Așadar, după o săptămână nebună și alte trei zile la fel, în dimineața asta mi-am înghesuit într-un rucsac ce mi-a dictat inspirația de moment atunci când am deschis șifonierul, am adăugat mult entuziasm și în puținul loc care a mai rămas am ascuns câteva emoții pozitive care sper să fie de bun augur. A… și pe lângă toate, un sentiment ciudat că experiența aceasta nouă poate fi un nou început. În ce? Nici eu nu știu prea bine. De ce? Hmmm… pentru că vreau și pentru că pot, așa cum spuneam și cu câteva săptămâni în urmă. Cu alte cuvinte, nu am nici cea mai mică idee despre ce va urma după Biz Social Media Snow Camp, dar un lucru e cert. Anul acesta am fost cuminte tare, căci toată povestea aceasta este, pentru mine, un soi de cadou anticipat de Moș Nicolae. Ceea ce nu înseamnă că nu îmi voi mai curăța ghetuțele.
Lasă un comentariu