10 ani de Instagram și 26 de CJI

Sună cumva bizar? Nici gând! Pentru mine, aniversările acestea două, cuprinse în același titlu se leagă într-un fel întortocheat, cum numai mintea unei profe de română poate născoci.

Realitatea este că până în acest an habar nu aveam că pe 6 octombrie, din 2010 încoace, Instagram sărbătorește câte un număr de ani. La fel cum cu vreo 5 ani în urmă habar nu aveam nici că Centrul pentru Jurnalism Independent face același lucru (dar cu o diferență consistentă de ani) tot pe 6 octombrie. Și dacă în titlu le-am alăturat la întâmplare, în rândurile ce urmează, voi inversa un pic lucrurile, căci prioritățile sunt altele.

Așadar, azi CJI împlinește 26 de ani, iar de vreo 5 și ceva mă pot lăuda că sunt cumva și eu, la fel ca alte zeci de profesori, parte din spiritul CJI – unul dintre puținele ONG-uri de la noi despre ale cărui activități chiar cred că produc o schimbare necesară în educație (singurul domeniu în care îmi permit să fac astfel de constatări). „Predau diversitate la orele mele și elevilor le place!” și „Predau educație media – Laboratorul de educație și cultură media” rămân în continuare în topul preferințelor mele de programe dedicate profesorilor care îndrăznesc să vadă lumea altfel (a se citi „să vadă lumea așa cum ar trebui să o vadă toți profesorii, de fapt”) și să facă educație dincolo de teorie. Am povestit cu vreo 3 ani în urmă tot aici, pe blog și tot la ceas aniversar, despre aceste două programe care m-au făcut să mă îndrăgostesc de CJI. Azi am depănat niscaiva amintiri recitind postarea și m-am întrebat când au zburat anii. Între timp am devenit formator în programul de educație media și partener cu CJI într-un proiect Erasmus+ care va oferi profesorilor, în scurt timp, instrumente utile de abordare a social media literacy în școală.  Le datorez multe oamenilor de la CJI… pentru că da, înainte de toate, CJI înseamnă o mână de oameni care mută munții din loc atunci când este nevoie, pentru ca lucrurile să fie corecte și, poate, un pic mai bune, în țara asta în care atât de mulți fac contrariul. Dacă mărturisesc că săptămâna trecută, când am avut o dilemă morală legată de o problemă hai să îi spunem profesională, primul instinct a fost să îmi sun „mentorul” de educație media de la CJI, o să spuneți că exagerez și că mă dedau la șiretlicuri ca să fac impresie artistică. Nu-i așa și nu am a o dovedi cuiva, dar cred e bine să menționez totuși asta. Pentru mine, CJI este, în primul rând, un reper de moralitate și o resursă extrem de valoroasă pentru educația din România, o resursă pe care autoritățile în domeniu ar fi bine să o ia în considerare mai mult decât a făcut-o până acum. Așadar, încă o dată, la mulți ani, CJI!

Într-un alt registru am simțit cealaltă aniversare de azi – 10 ani de Instagram, despre care tot citesc de dimineață. Înțeleg că cea mai în vogă rețea socială își aniversează un deceniu de existență lansând noi funcții ale aplicației, despre care puteți citi pe toate siteurile care pomenesc despre cei 10 ani de Instagram; drept pentru care nu o voi face și eu. N-aș putea spune că sunt un mare fan Instagram, cu toate că dacă fac un mic inventar al interacțiunilor mele cu social media, sigur găsesc în Iegătură cu Instagram câteva chestii simpatice, cum ar fi, de exemplu, faptul că acum vreo 3 ani m-am încăpățânat să îmi umplu contul cu nu mai puțin de 365 de poze (câte una pentru fiecare zi) și cu tot atâtea reguli enunțate sub hashtagul #fantasticyear. Am administrat câteva conturi în scopuri diverse, în prezent încă mă mai joc cu vreo 5 dintre ele, pe care nu o să le numesc aici, căci nu mi-am propus să fac prea mare tam-tam cu ghidușiile pe care le mai fac din când în când în social media. Dar dacă tot veni vorba de ghidușii și pentru că în ultima vreme umplu pagini întregi cu gânduri de profesor atipic (sună a clișeu, știu!), mi-am zis să sărbătoresc 10 ani de Instagram (ai lor, nu ai mei), cu un nou cont a cărui direcție nu îmi este încă limpede. Așa că Atypical Teacher’s Diary is ON… de ce în engleză și ce e cu atâtea fasoane și idei? Nu mă întrebați nimic deocamdată! Cred că de la scenariul galben mi se trage. (Sau nu!)

Foto: Pixabay