Întotdeauna am avut ideea asta în cap, că 7 e un număr important pentru mine. Nu-i zic “număr norocos” pentru că mi-e teamă că l-aș banaliza. E ceva mai mult de atât. Dar nu intru în detalii încâlcite, căci s-ar putea să nu mai ies prea curând.
De data asta 7 este despre educație media. Da, da, chiar așa cum se aude/ vede și chiar cu majuscule: EDUCAȚIE MEDIA. De câte ori îmi iau răgaz să reflectez le ea, îmi amintesc cât de mult s-au schimbat lucruri în viața mea de când am aflat ce înseamnă domeniul acesta. Și nu vorbesc doar de profesia mea, ci de perspectiva pe care am ajuns să o am asupra lumii în care trăiesc. Sâmbăta trecută s-au încheiat cursurile pentru o nouă generație de profesori care trece prin cursul acreditat de educație media, oferit de Centrul pentru Jurnalism Independent. Generația cu numărul 7. Predau cursul ăsta de aproape 3 ani, împreună cu oameni dragi, care au înțeles, ca și mine, din prima clipă cât de importantă e „materia” asta nouă pentru educația noastră, a tuturor. Și cu fiecare generație care ajunge la finalul celor 4 săptămâni de curs, realizez că astfel de programe sunt cele de care avem nevoie pentru a schimba educația în ceea ce ne dorim să fie ea pentru societate.
Anul ăsta se fac șapte ani de când am intrat în Programul de Educație Media pentru profesori, conceput și implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent. V-am zis doar că 7 e un număr magic! Șapte ani în care am evoluat de la „Cu ce se mănâncă oare educația asta media?” la ”Sunt profesor și predau educație media!”. Șapte ani în care am înțeles că eu, de fapt, aveam educația media în ADN, dar că trebuia ca cineva să îmi arate asta și să-mi dea încrederea că fac bine ceea ce fac în clasă cu elevii mei. Încrederea asta mi-au sporit-o, cu fiecare nouă activitate pe care am făcut-o împreună, fetele de la CJI. Și pentru asta le voi fi veșnic recunoscătoare, căci, așa cum am mai spus-o și cu alte ocazii, cred că am devenit profesorul care sunt astăzi și datorită lor.
De ce simt nevoia să scriu acum rândurile acestea? Nu (doar) ca să mă laud că predau educație media și că sunt trainer în programul pe care CJI îl implementează cu succes încă din 2017, ci pentru că uneori am sentimentul că pentru multă lume din jurul meu educația media pare doar o activitate extrașcolară interesantă sau un fel de hobby cu care ne umplem timpul eu și alții ca mine. Simt nevoia să spun că e mai mult decât atât și că în lumea haotică în care trăim și ne educăm copiii, este un domeniu esențial pentru a înțelege pe ce planetă suntem și pentru a lua decizii în cunoștință de cauză.
Cursul de educație media pe care CJI îl oferă în prezent profesorilor de limba română și de limba engleză acoperă teme importante, pe parcursul a 5 module, în cadrul cărora participanții învață nu doar teorie, ci sunt constant puși în situația de a se pune în papucii propriilor elevi. Este, așa cum spun majoritatea profilor cu care lucrăm, un „curs altfel”, care te învață pe bune cum să conectezi ceea ce predai în școală cu lumea în care trăiesc elevii noștri, lucru pe care, din păcate, majoritatea programelor oficiale nu îl fac, oricâte ghiduri și metodologii și adaptări ne servește adesea Ministerul pe post de reformă educațională care, de fapt, lipsește cu desăvârșire. Și pentru că sunt întrebată de multe ori despre ce este cursul acesta, trec în revistă doar câteva dintre temele pe care de 7 ani încoace le aprofundez: ce înseamnă mass-media și de ce e importantă ea pentru o societate democratică, ce este libertatea de exprimare, care sunt drepturile pe care ni le oferă și care îi sunt limitele, cum sunt construite mesajele media și ce tehnici de persuasiune stau în spatele lor, cum se fac știrile și cum ar trebui să fie o știre ca să servească interesul public, cum distingem între fapte și opinii, cum deconstruim mesajele care ajung la noi pe diferite canale, ce este amprenta digitală și cum navigăm prin haosul informațional, cum să nu ne lăsăm pradă teoriilor conspirației sau biasurilor în a căror capcană cădem inevitabil uneori, cum putem verifica informațiile care ne bombardează din toate părțile și cum putem sprijini ecosistemul mass-media astfel încât jurnalismul să fie cu adevărat o a patra putere în stat, care să aibă un cuvânt de spus în favoarea noastră și a societății în care trăim. Poate că sună totul prea sofisticat, dar vă asigur că nu este doar teorie! Și dacă vreți să aprofundați problema, vizitați platforma https://educatiemedia.cji.ro/. N-o să vă pară rău! Educația media este despre viața noastră de zi cu zi și despre cum putem contribui la schimbarea în bine a lumii în care trăim.
Educația media nu e simplă, dar asta nu ar trebui să descurajeze! Necesită, în primul rând, o minte deschisă și dorința de a face lucruri care să conteze cu adevărat. E nevoie de ea în școală și în societate, azi mai mult decât oricând. Și da, avem nevoie de timp ca să înțelegem de ce trebuie să fim educați media și de ce școala e cea care ar trebui să schimbe mentalități, dar odată ce înțelegem asta, lucrurile se schimbă simțitor.

În cursul de educație media facem din când în când și exerciții de spargere a gheții, de reconectare sau de energizare. Creierul nostru are nevoie de ele, chiar dacă știu că unii vor strâmba din nas, căci, nu-i așa, cum să faci lucruri neserioase la un curs serios… Ei bine, unul dintre exercițiile mele preferate este autoportretul pe cap, pe care îl facem pe final de curs, cu fiecare generație de profi cu care lucrăm. N-o să explic tehnica, dar vă asigur că e amuzantă și că naște uneori capodopere suprarealiste. Dincolo de amuzament, de data asta exercițiul ăsta m-a făcut să reflectez și să scriu rândurile de față. Mi-a ieșit un autoportret grozav, cu toate elementele așezate cum trebuie, cu zâmbet larg și contururi sigure. Ei, hai, la coafură ar mai fi fost de lucrat poate, dar în tot cazul, e cel mai reușit autoportret pe cap pe care l-am lucrat până acum. Și mi-au trebuit șapte ani și șapte generații de oameni pe care să-i ghidez să descopere cât de fascinantă este educația media, ca să ajung să fac autoportretul ăsta pe care am să-l pun în ramă, ca să-mi amintesc mereu că atunci când vrei să faci lucrurile bine, împreună cu oameni cu care ai valori comune, schimbarea chiar se produce, mai devreme sau mai târziu!
Leave A Reply