Mi-a fost destul de greu să dau un titlu rândurilor de față, pentru că, în fond, ele nu sunt nici despre ziua de astăzi care este probabil deja invadată online și offline de inimioare și de ursuleți de pluș cu ”I love you” și nici despre cea de peste zece zile. Dar am vrut neapărat să le scriu, așa cu un soi de naivitate a femeii copil care se alintă când este răsfățată.
Lucrurile stau cam așa… Nu m-au pasionat niciodată aceste sărbători cât se poate de artificial asimilate la noi, nici Valentine’s Day (de care am auzit prima dată prin facultate, cred) și nici autohtonul Dragobete (despre care nu-mi amintesc să fi vorbit pe la cursurile de folclor). Și nu, nu e din cauza negustoriei ce ia amploare la mijloc de februarie și nici din cauza invaziei de inimioare, ci este (sau mai degrabă nu este) pur și simplu… Cu toate acestea am avut parte în mulți ani de cadouri, de flori și alte surprize în aceste zile de îndrăgosteală. Le-am luat ca atare. E drept că la capitolul surprize e mai greu, căci, deși le ador, indiferent de ocazie, rar reușește cineva să mă surprindă. (Detalii…)
Trecând la subiect, aseară am avut parte de o scenă memorabilă despre câtă candoare poate exista într-o reacție masculină și despre cum emoțiile pozitive generează comportamente neașteptate. Așadar…a vrut să-mi facă o surpriză, deși de regulă (a se citi niciodată) nu îi iese. Îmi place că nu renunță. E un soi de încăpățânare de capricorn în toată chestia asta. Despre Valentine’s Day discutasem chir zilele trecute. I-am zis cât se poate de firesc să lăsăm prostiile, că nu vreau niciun cadou, că n-are nicio semnificiație oricum ziua asta în care toată lumea devine brusc romantică până-n vârful unghiilor. Am râs și am stabilit tacit că așa va fi. Cu el nu există însă ”am stabilit”. Niciodată! Uneori mă enervează treaba asta. Alteori, ca aseară, mi-e teribil de drag să îi admir perseverența cu care vrea să mă surprindă…
Ne uitam pe un site cu bijuterii, care a devenit între timp sursa mea preferată de eleganță atunci când vine vorba de accesorii. Și asta tot în urma încercărilor de a fi surpinsă în câteva rânduri, cu achiziții sofisticate de pe acest site. Culmea, toate au fost pe gustul meu… Aseară încerca să îmi ceară părerea, chipurile, despre niște texte folosite pentru niște promoții… așa, ca specialist în domeniu, cică. E de la sine înțelesc că de la texte ochii mi-au fugit spre imaginile cu bijuterii fine, din argint, pe care le ador. Mi-a atras atenția una dintre brățările fixe, după care mă dau în vânt, căci am deja unul dintre modelele mai vechi. ”Vaaai, ce frumoasă e!”, exclam fără să conștientizez și fără nicio intenție voluntară. Absolut niciuna! Sare ca ars, dispare în cealaltă cameră. Eu îi strig în urmă, cunscându-i astfel de reacții impulsive: ”Hei, nu te apuca acuma să o comanzi, pe bune, n-are sens… mai am una asemănătoare!” Zâmbetul larg de pe chip i se dublează când apare glorios, în miez de noapte, fluturând o cutiuță neagră pe care o recunosc dintr-o mie, căci numai la cei de la helenas.ro am găsit astfel de cutiuțe pentru bijuterii. ”Nu se poateeee!” Ei, ba da, uite că se poate… Da, știu, e doar o brățară și da, știu e doar un gest banal, în fond, dar s-au aliniat cumva planetele, căci bucuria nu era legată nici de brățara în sine, nici de ideea de a primi un cadou surpriză într-un moment neașteptat și cu atât mai puțin de ziua aceasta a îndrăgostelii. S-a întâmplat ceva, un fel de conexiune… pe care o simți atunci când cineva drag reușește să te surprindă, iar tu reacționezi exact așa cum și-a imaginat că o vei face.
Reacția mea a avut un efect neașteptat, căci, vesel cum era, a dispărut din nou în hol și a apărut apoi cu o altă cutiuță, asemănătoare cu prima… ”Ce???”. Răspunsul lui… memorabil – ”La naiba cu Dragobetele! E prea frumos momentul!” Apoi am deslușit sensul – următoarea cutiuță era pentru Dragobete, căci a vrut să se asigure că nu dă greș… (un pic de pragmatism masculin nu sa stricat niciunei femei răsfățate).
Așa că, fără să vreau, anul acesta ”sărbătoresc” de Valentine’s Day și de Dragobete, 2 în 1, cu tacâm complet, ambalat frumos, în cutiuțe delicate. Și asta pentru că există cineva care știe că așa, cu capul în nori cum sunt, ador lucrurile delicate… și pentru că există un loc în care delicatețea este la ea acasă. Și nu, nu e publicitate siropoasă, ci o recomandare pe care o fac cu drag nu doar îndrăgostiților care vor să facă surprize rafinate, ci tuturor celor pentru care bijuteriile nu sunt doar simple elemente decorative…
Leave A Reply