Liniște. Alergi mereu după ea. Nu o găsești niciodată. Sau așa pretinzi. De fapt, ai găsit-o de nenumărate ori, în ultima vreme mai ales. Ani la rând ai lăsat-o să-ți scape printre degete, amețit de vâltoarea unor momente pe care, dacă nu le-ai avut, le-ai căutat cu tot dinadinsul. E un fel de paradox și goana asta după liniște… Alergi de nebun în stânga și-n dreapta, te zbați, cauți (uneori nici nu știi prea bine ce cauți, de fapt), scormonești în amintiri, te revolți, îți spui că tu nu vei fi niciodată așa cum au fost cei care ți-au intrat cu cuțitul în suflet, dar uiți că la rândul tău ai făcut-o de nenumărate ori fără să vrei. Te zbați, te lamentezi, nu îți ajunge niciodată timpul ca să faci ceea ce vrei să faci, fără să te sinchisești că între timp ai și uitat cu totul de unde ai plecat și unde voiai să ajungi. Nervi, dezamăgiri, planuri pe care niciodată nu le vezi duse la capăt, renunțări, amânări, orgolii rănite, rare, din ce în ce mai rare clipe de candoare, un fel de asprime care te cuprinde cu fiecare zi care trece prea repede pentru nevoile tale temporale, identică cu asprimea tălpilor din ce în ce mai obosite să alerge, la propriu și la figurat. Ți-ai promis cândva că tu o să ai grijă să nu îmbătrânești așa. Așa cum? Așa, banal și haotic și deprimant, încât într-o bună zi să te trezești deprimat și… bătrân, fără drept de apel . Ei și? De parcă ai putea îmbătrâni altfel. Cauți liniște. Mereu și mereu. De parcă liniștea e țelul tău în viață… E? Nu! Și atunci? De ce toată așteptarea asta frenetică a unei liniști iluzorii pe care ori de câte ori ai avut-o ori ai crezut că o ai, ai alungat-o rapid sau ai detestat-o?! Nu știu! Sau nu vreau să (mai) știu! Pentru că în liniștea nopții, atunci când trupul ți-e amorțit într-o neclintire bizară care te sperie cumplit, știi că singurul lucru pe care ți-l dorești cu adevărat este să-ți alearge din nou sângele prin vene, să o iei din nou la goană și să faci totul așa cum simți, fără constrângeri, fără regrete și mai ales fără iluzia că alergi după liniște, căci nu, nu de liniște ai tu nevoie. Nu acum și nici mai încolo, la capătul lumii. Adrenalină!
Foto: BD VisualTech