Iași – Budapesta – Zagreb – Zadar (sau cum am călătorit aproape două zile până în Zadar, Croația)

Croația este o destinație pe care o aveam de mult timp pe lista mea de călătorii. Nu știu exact de ce. Auzisem cu ani în urmă câteva lucruri frumoase despre Dubrovnik și despre plajele croate, însă nu cred că ăsta este neapărat motivul pentru care a devenit destinația noastră de vacanță din acest an. În tot cazul, ideea a fost, din start, că mergem cu copiii la mare în Croația. Socoteala de acasă nu prea se potrivește însă cu cea de la fața locului, căci, da, am fost în Croația, dar nu neapărat la mare. Dacă îți planifici să îți petreci o vacanță în Croația ar trebui să ai în vedere și aspectul acesta.

Am mers în Croația cu mașina, așa cum facem de vreo 3 ani încoace în vacanțe. Destinația noastră a fost Zadar, un orășel mai puțin cunoscut decât celebrul Dubrovnik, din zona de nord, care s-a dovedit a fi o alegere foarte bună.

Am plecat cu noaptea în cap, ca de obicei, doar că de data asta am plecat chiar la timp căci nu am mai avut peripeții legate de mașină, cum avusesem cu un an înainte, când, la prima cheie, la 4 dimineața a murit bateria. Stabilisem că ne vom opri în Budapesta să dormim. Proastă idee! Ne gândisem că va fi minunat să revedem Budapesta noaptea, cu feeria de lumini ce desenează podurile peste Dunăre. În teorie ar fi trebuit să fie minunat, chiar dacă eram conștienți că vom ajunge obosiți. Practica se dovedește a fi însă aproape întotdeauna diferită. Și nu a fost o excepție nici de data asta. Drumul de la Iași la Oradea a fost, așa cum ne așteptam, groaznic de obositor.

Am ajuns la Budapesta spre seară, obosiți și cu entuziasmul la cote minime. Feeria nocturnă a capitalei maghiare nu ne-a mai fascinat ca odinioară și pe copii cu atât mai puțin. Omisesem că Elisa mai văzuse Budapesta de câteva ori și că Tudor, la cei 7 ani ai lui, chiar dacă era pentru prima oară în orașul cu pricina, nu avea să fie atât de încântat. Așa că ne-am rezumat să mâncăm la un McDonalds și să urcăm cu mașina până la Citadelă unde, spre ghinionul nostru tocmai se încheiase un festival de muzică sau ceva de genul ăsta și întreaga arie era populată de tineri euforici la propriu și la figurat și de grămezi de sticle de alcool goale la tot pasul. Eșec total. Concluzia a fost clară. Nu vom mai repeta experiența drumului direct Iași – Budapesta. Dacă mergeți în vacanță cu mașina și mai ales dacă mergeți cu copii, sfatul meu călduros este să vă opriți la Oradea sau la Satu Mare pentru o noapte și să continuați călătoria în următoarea zi.

Ne-am cazat, ca de obicei la Mathias Hostel, un soi de cămin studențesc care pe perioada verii cel puțin e plin de turiști care tranzitează Budapesta. E un loc modest, dar curat, ieftin, cu oameni drăguți la recepție și care, mare avantaj, se află în apropiere de ieșirea spre autostrada care leagă Budapesta de Viena și de restul Europei. Am pornit, așadar în zori cu entuziasmul refăcut și cu dorința de a descoperi o țară nouă care promitea multe, cel puțin din informațiile pe care reușisem să le culeg de pe internet – Croația. Drumul spre Zadar trece prin Zagreb, așa că ne-am propus să profităm și să ne oprim câteva ore în capitala Croației. Doar că, din nou, planul teoretic nu prea s-a potrivit cu cel pus în practică. De data asta însă nu am regretat nimic, căci prima oprire și singura a fost la Zoo Zagreb, cea mai frumoasă grădină zoologică pe care am văzut-o până acum.

Dacă nu ar fi fost Tudor, probabil că am fi optat mai degrabă pentru o oprire în centru orașului, pentru a vedea zona istorică. Cum însă grădina zoologică era prima în drumul nostru, la intrarea în capitală ne-am propus să ne oprim să o vedem și, eventual, dacă ne mai rămâne timp, să poposim și în orașul propriu-zis. Evident, nu ne-a mai rămas timp, pentru că, așa cum prevăzusem oarecum, vizita la zoo s-a întins pe vreo 3 ore. Dacă treceți prin Zagreb și sunteți iubitori de plimbări în natură, merită din plin o vizită la Zoo. Prețul e destul de accesibil, aerul curat, parcul arată impecabil, animalele îngrijite și adăpostite în mediul lor natural, nu în cuști minuscule. Cel mai încântat a fost, în mod cert, Tudor, dar și noi ne-am bucurat de popasul acesta și ne-am propus să revenim cu altă ocazie, poate chiar la întoarcere, în capitala Croației pentru a descoperi alte atracții ale locului.

Am ajuns în Zadar seara târziu, obosiți, dar încântați. Aveam un pic emoții legate de cazare, însă am avut și de data asta o intuiție excelentă. Apartamentul pe care l-am închiriat s-a dovedit a fi o alegere minunată, fiind amplasat pe o străduță pitorească, plină de vile cu arhitectură plăcută ochiului, asortată perfect cu măslinii și cu smochinii ce împodobeau grădinile: spațiu imens, terasă, grădină, curățenie și gazde plăcute. Ce îți poți dori mai mult pentru un sejur la malul mării?

Spre deosebire de alte vacanțe, de data aceasta nu prea am avut timp să facem planuri, așa că prima seară în Croația am petrecut-o pe terasa de la Borna Apartement, desfătați de priveliștea grădinii și cu laptopul în brațe, căutând destinații pentru următoarele zile. Chiar și așa, nimic nu era bătut în cuie, pentru că un lucru e cert – în Croația ai o mulțime de posibilități de a petrece timpul în vacanță, iar o săptămână nu este de ajuns pentru a vedea tot ce ți-ai propus, mai ales dacă trebuie să ții cont și de preferințele celor mici în alegerile pe care le faci. Am luat totuși o hotărâre pentru a doua zi – explorăm Zadarul. (va urma)