• Simply Camino
  • Călătorii
    • Mon PARIS
    • Jurnal francez
    • Jurnal belgian
    • Jurnal italian
    • Jurnal austriac
    • Jurnal elen
    • Jurnal croat
    • Jurnal spaniol
    • Jurnal portughez
    • Jurnal bulgar
    • Travel TIPS & TRICKS
  • Interviuri
  • EDUblog
    • Jurnal de prof atipic
    • Proiecte
    • Didactice
    • Educație media
    • Filme
    • Cărți
    • Teatru
    • Muzică
    • Just blogging
      • Blog de la A la Z
      • Evenimente
      • Proiecte
        • Coffee_in_town
        • Reverii europene
        • Family Biking DATE
        • Danone
  • Semificţiuni
  • Realisme
  • Despre


    Blogul meu, www.anamariaghiban.ro, e oarecum clona mea virtuală, plăsmuită din cuvinte. E imperfectă, asta e clar! Ca și mine. E locul meu de popas în mine însămi și pe unde mă poartă gândul și simțirea. Tot ceea ce scriu pe blog mă reprezintă pe mine ca om, în primul rând. Scriu despre ceea ce îmi stârnește interesul sub o formă sau alta, mă implic în inițiative care contribuie la dezvoltarea comunității în care trăiesc și promovez doar proiecte, acțiuni, produse în care cred. Îți mulțumesc pentru popasul făcut pe Fascinație!

    Citește mai mult
  • Urmărește-mă pe

  • anamariaghiban.ro

    Fascinație
    That rain in Los Arcos... and the day after... 🥰

#simplycamino  #fascinațiefoto #caminodesantiago #justbe #fascinatieblog #travel
    Fără prea multe cuvinte, căci unele lucruri se Fără prea multe cuvinte, căci unele lucruri se întâmplă pur și simplu și e bine așa... pe 1 octombrie 2023, la ora 16:00, vă invit la Galeria Arcada, de pe strada Lăpușneanu, nr. 8, la o întâlnire pe care o plănuiesc încă de când eram pe El Camino. 

#SimplyCamino va fi cu povești, cu dialog, cu fotografii, cu surprize și, sper, cu multe zâmbete. Pentru prima dată după multă vreme, am emoții... pentru că nu e un eveniment obișnuit și pentru că am pus în el fărâme de bucurie autentică. E modul meu de a da mai departe ceva din experiența fabuloasă trăită în această vară. 

Sunt câțiva oameni care-mi sunt alături în demersul acesta și le mulțumesc de pe acum din tot sufletul. Nu-i numesc încă, dar abia aștept să îi cunoașteți pe 1 octombrie, într-o duminică după-amiază, începând cu ora 16:00...

#simplycamino #fascinatieblog #justbe
    First day... once upon a time... #simplycamino #e First day... once upon a time...

#simplycamino #elcamino #fascinațiefoto #fascinațieblog #justbe #travel
    Instagram post 18341820796057254 Instagram post 18341820796057254
    #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #sa #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #santiagodecompostela #travel #elcamino
    #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #sa #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #santiagodecompostela #travel #elcamino
    #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #sa #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #santiagodecompostela #travel #elcamino
    Puis la nuit tombe, et il n'y a plus rien à cache Puis la nuit tombe, et il n'y a plus rien à cacher...

#monparisamoi❤️ #inlovewithparis #travelphotography #paris #france #fascinațiefoto
    Un amour éternel ♥️ #monparisamoi❤️ #inl Un amour éternel ♥️

#monparisamoi❤️ #inlovewithparis #travelphotography #parís #france #fascinațiefoto
  • Simply Camino
  • Călătorii
    • Mon PARIS
    • Jurnal francez
    • Jurnal belgian
    • Jurnal italian
    • Jurnal austriac
    • Jurnal elen
    • Jurnal croat
    • Jurnal spaniol
    • Jurnal portughez
    • Jurnal bulgar
    • Travel TIPS & TRICKS
  • Interviuri
  • EDUblog
    • Jurnal de prof atipic
    • Proiecte
    • Didactice
    • Educație media
    • Filme
    • Cărți
    • Teatru
    • Muzică
    • Just blogging
      • Blog de la A la Z
      • Evenimente
      • Proiecte
        • Coffee_in_town
        • Reverii europene
        • Family Biking DATE
        • Danone
  • Semificţiuni
  • Realisme

Marea… la 50 de km mai încolo de Vama Veche

iunie 17, 2018

Dorul de mare mi se ivește pe neașteptate, aproape întotdeauna în extrasezon. La fel s-a întâmplat și anul acesta, cu două săptămâni în urmă, când am simțit nevoia de a evada din nou din cotidian. Am mers la mare în weekendul prelungit de 1 iunie. Ne-am odihnit, căci ăsta era și scopul, ne-am revăzut cu oameni dragi și… am revăzut marea, pe care am lăsat-o în urmă după două zile (nu cred că aș fi rezistat mai mult, oricum), cu un gust mai amar ca niciodată.

Nu-mi amintesc să fi văzut vreodată litoralul nostru atât de devreme, la început de sezon estival și poate că și acesta este un motiv pentru care totul mi s-a părut dezolant. Aiurea! Totul este, de fapt, dezolant, murdar, peticit, înghesuit. Stațiuni încă pustii (le-am luat pe toate de la un capăt la altul), cu muncitori plictisiți, dând cu bidieaua pe vreun perete de hotel de două stele, rămășiță din vremea pe când farfuriile aveau inscripționate numele hotelului pe ele. Iar din loc în loc tronează ruine, din ce în ce mai multe, ale altor vestigii ale unui turism cândva înfloritor. Vama, ea singură, mai arată cumva pitoresc, dar și acolo plutește aceeași senzație de nepăsare, de ”las’ că merge așa”. Marea, doar ea, cu valurile-i nervoase și cu răsăritu-i boem, e neschimbată și salvează ceva, dar prea puțin, din frumusețea pierdută a unor locuri în care am lăsat atâtea amintiri din trecut. Și asta în timp ce la nici 50 de km mai încolo, pe țărmurile aceleiași Mări Negre, la vecinii noștri bulgari, lucrurile au o cu totul altă nuanță.

Da, știu, nu e nimic nou în faptul că la bulgari litoralul este mai curat, că totul pare rupt din alt peisaj. Dar nu despre asta vreau să vorbesc. Este un subiect inutil, atâta timp cât nimeni nu schimbă realmente ceva. Călătorul egoist din mine se bucură doar de faptul că, fiind atât de aproape, litoralul bulgar este accesibil și oferă, chiar și pentru o scurtă vizită de o zi, experiențe fascinante.

Dalboka – gustul autentic al mării

Așadar, după periplul dezolant de vineri prin toate stațiunile și după o seară antrenantă în Vamă, sâmbătă am decis să dăm o fugă în Bulgaria. Singura mea experiență legată de Bulgaria este vacanța din Albena de acum 5 ani, acceptabilă în cele mai multe privințe. Acum nu este însă același lucru, pentru că este vorba doar de o escapadă de-o zi, în două locuri care ne-au fost recomandate. Primul – Dalboka, ferma de midii, situată într-un mic golf, în localitatea Dălboca, unde se ajunge foarte ușor, printr-o scurtă abatere de la drumul european ce leagă Constanța de Varna. Din Vama Veche până la Dalboka nu sunt, cred, mai mult de 50 de km.

Ce-i așa de grozav în locul ăsta? În primul rând mâncarea – e bună de tot și nu e deloc scumpă. Au tot felul de specialități din pește și din midii, iar cafeaua împrumută ceva din briza mării pe care ai ocazia să o simți chiar pe faleză, căci terasa restaurantului împânzește malurile pline de pescăruși aproape domestici. Chelnerii sunt amabili, vorbesc românește suficient de bine încât să te înțelegi cu ei, iar nota poate fi plătită în leva, în euro sau în ron. Dalboka este o experiență delicioasă pentru gurmanzi (mai puțin la plecare, când ai de urcat o pantă nu prea prietenoasă, dacă ți-ai lăsat mașina sus) și nu numai. Oriunde te-ai îndrepta în Bulgaria, după ce ai trecut vama, merită să faci un ocol pe aici.

                              

Cap Kaliakra – istorie și natură în sunet de acordeon

La întoarcere am făcut un alt ocol, pe la Cap Kaliakra, un loc pe care încă nu-mi explic de ce l-am ratat acum 5 ani sau ori de câte ori am fost în Vamă. De la Dalboka până la Cap Kaliakra, sunt vreo 10 km. Nu mă așteptam ca popasul să fie spectaculos. Dar este! De la drumul cu mașina, printre câmpuri care se pierd la un moment dat în iluzia că te îndrepți către larg, căci fâșia de pământ se îngustează într-atât încât oriunde te uiți, în față sau în lateral, vezi marea, până la liniștea ireală care domină locul, în ciuda aglomerației de vizitatori, totul, absolut totul este fantastic.

Pe lângă frumusețea naturală a stâncii care-și prelungește stabilitatea în mare, încărcată de vegetație specifică, locul este plin de istorie, căci păstrează urmele unei vechi cetăți dacice, redenumite de greci Kali Acra. Intrarea în zona turistică costă 3 leva, o sumă nesemnificativă pentru câtă bucurie oferă ochiului locul în sine. Parcarea e plină, dar cumva găsești loc, fără prea multă bătaie de cap, căci peisajul din larg te fură de îndată ce cobori. Drumul către cele câteva vestigii rămase peste timp e scurt, pe poteci însorite ce lasă în urmă câteva note de acordeon ale unui muzicant amator ce străjuiește intrarea în cetate. Pe ici pe colo, pe o parte a potecii sunt împrăștiate câteva buticuri cu suveniruri. De cealaltă parte – marea, în toată splendoarea ei, care privită de la înălțimea stâncilor are în ea ceva cutremurător. Legenda spune că pe vremuri, pe când cetatea a fost cotropită de turci, 40 de fecioare s-au aruncat de pe stânci în mare ca să nu fie prinse de otomani. În grota muzeu de lângă o terasă amenajată cu mult bun gust, iubitorii de istorie pot găsi informații detaliate despre acest loc minunat, în care timpul pare să stea în loc, doar ca să ai răgazul să te bucuri de perfecțiunea tabloului.

Am plecat de la Kaliakra cu sufletul încărcat de frumos cât să-mi ajungă pentru următoare perioadă, până când vacanța îmi va prilejui alte experiențe memorabile. Am lăsat în urmă vegetația luxuriantă și șosele desenate printre lanuri pline cu maci ori presărate cu lavandă înmugurită, iar a doua zi m-am trezit cu gândul la toată această experiență spontană avută în Bulgaria, gând care mi-a mai îndulcit gustul amar pe care mi l-a lăsat în aceste  zile de început de vară, litoralul românesc.

bulgariadalbokakaliakralitoralmaremidiivacantavama veche
Share

Călătorii  / Travel Tips & tricks

Anamaria Ghiban

You might also like

O vară altfel, în fond…
august 14, 2021
Cu romantism și nostalgie despre o călătorie memorabilă
iulie 12, 2021
Burgas – uriași din nisip și un port aproape pustiu
august 4, 2020

Leave A Reply


Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CAPTCHA
Refresh

*

  • Despre mine

    Blogul meu, www.anamariaghiban.ro, e oarecum clona mea virtuală, plăsmuită din cuvinte. E imperfectă, asta e clar! Ca și mine. E locul meu de popas în mine însămi și pe unde mă poartă gândul și simțirea. Tot ceea ce scriu pe blog mă reprezintă pe mine ca om, în primul rând. Scriu despre ceea ce îmi stârnește interesul sub o formă sau alta, mă implic în inițiative care contribuie la dezvoltarea comunității în care trăiesc și promovez doar proiecte, acțiuni, produse în care cred. Îți mulțumesc pentru popasul făcut pe Fascinație!

    Citește mai mult
  • Urmărește-mă pe

  • Webstock
  • Caută

  • Etichete

    adolescenta biz sms camp blog blogger Bloggereuropean2013 blogging bruxelles bucuresti calatorie calatorii camino carte cartea de joi copilarie cultura educatie educatie media educatie nonformala El Camino erasmus euroscola facebook fascinatie filit iasi italia iubire jurnal de profesor atipic jurnalism lectura literatura nostalgie pandemie paris poezie roma scoala simply camino social media timp toamna training vacanta voluntariat zbor


  • Newsletter

  • Recent Posts

    • Între zboruri... (Iași-Viena-Frankfurt-Split-Zagreb-Karlovac)
      septembrie 17, 2023
    • Cum și de ce am devenit „profă de Boovie”
      august 9, 2023
    • Ziua 37: O Pedrouzo - Santiago de Compostella
      iulie 5, 2023
  • logo

  • Despre mine
  • Harta blogului
  • Contact
  • Termeni și condiții
  • Politica de confidențialitate
  • Politica cookies
  • Romana 4.0
Materialele de pe acest blog aparțin autorului, iar preluarea acestora se poate face doar cu acordul scris al autorului, cu citarea și adăugarea unui link către sursă. 2012-2020.
Toate drepturile rezervate. Anamaria Ghiban ©Powered by Wakatech