Știu, sună a clișeu. Și poate că este. Sau poate că e un pic de emfază în gândul ăsta ivit din neant azi în drum spre școală, plutind printre razele unui răsărit întârziat și ireal. Am observat că de la o vrem traficul matinal nu mi se mai pare agasant, nici chiar atunci când plec mai târziu de acasă. E la fel de aglomerat ca de obicei, dar probabil că existența altor lucruri care îmi dau zilnic bătăi de cap face ca înghesuiala din trafic să pară nesemnificativă.
Nu mă por plânge de monotonie. Din splendoarea razelor matinale am plonjat direct în Flori de mucigai, am trecut prin structuri textuale și textul discontinuu și am încheiat cum nu se putea mai bine cu… Moara cu noroc, porție dublă, căci anul acesta am două clase de-a zecea. În plus, azi am avut o fereastră în orar, așa că am putut să-mi pun la punct câteva lucruri restante și să-mi planific altele care urmează. Așa am ajuns la un subiect care mă frământă de când am început anul școlar – evaluarea. Nu, nu despre Evaluarea Națională vorbesc, cu toate că și acesta este un subiect despre care presimt că va genera multe controverse în curând. Problema mea (și presupun că a multor profesori) este cum vom evalua corect elevii în acest sistem hibrid. Se creează atâtea decalaje, sunt atât de mulți factori neprielnici, în ciuda tehnologiei care pare să ofere soluții variate în tot felul de privințe…
Mărturisesc, nu am încă un plan coerent de evaluare în sistemul hibrid. Momentan mă bazez pe activitatea directă, pe ce fac efectiv elevii în clasă sau online și pe faptul că la fiecare clasă am planificat deja proiecte semestriale, individuale sau de grup, care pot fi lucrate și prezentate și online. Încă mă gândesc totuși cum voi putea da și corecta obiectiv teste. Oricum aș gândi problema, ajung la concluzia că va fi dificil de găsit o coerență a procesului de evaluare sub forma testelor. Există varianta testelor online, care pare să se profileze din ce în ce mai mult pe diverse platforme. Am însă anumite rețineri. Desigur, ar putea fi prejudecăți inutile. La urma urmei și testele pentru examenul auto se dau tot online și atâtea alte teste se dau online. Mi-e teamă însă că, din nou, experimentăm fără niciun plan, orbecăim prin ceață, pretinzând că avem soluțiile la degetul mic. I-am întrebat pe elevii mai mari cum văd ei problema. Au dat din umeri îngândurați. Nici măcar n-au făcut vreo glumă sau vreo sugestie amuzantă cum că le-aș putea pune note pe … te miri ce. Și asta mă pune pe gânduri și mai tare. Trebuie totuși să existe soluții. La urma urmei nu s-a născut nimeni învățat și nici dând teste și simulări de examene pe hârtie. Să ne adaptăm, deci, și în privința evaluării. Cum? Rămâne de văzut.
Leave A Reply