• Simply Camino
    • Jurnal de camino
    • Camino tips & tricks
    • #SimplyCamino expozitie
  • Călătorii
    • Mon PARIS
    • Jurnal austriac
    • Jurnal autohton
    • Jurnal belgian
    • Jurnal bulgar
    • Jurnal croat
    • Jurnal danez
    • Jurnal elen
    • Jurnal francez
    • Jurnal italian
    • Jurnal portughez
    • Jurnal sloven
    • Jurnal spaniol
    • Travel TIPS & TRICKS
  • Interviuri
  • EDUblog
    • Jurnal de prof atipic
    • Proiecte
    • Didactice
    • Educație media
    • Filme
    • Cărți
    • Teatru
    • Muzică
    • Just blogging
      • Blog de la A la Z
      • Evenimente
      • Proiecte
        • Coffee_in_town
        • Reverii europene
        • Family Biking DATE
        • Danone
  • Semificţiuni
  • Realisme
  • Despre


    Blogul meu, www.anamariaghiban.ro, e oarecum clona mea virtuală, plăsmuită din cuvinte. E imperfectă, asta e clar! Ca și mine. E locul meu de popas în mine însămi și pe unde mă poartă gândul și simțirea. Tot ceea ce scriu pe blog mă reprezintă pe mine ca om, în primul rând. Scriu despre ceea ce îmi stârnește interesul sub o formă sau alta, mă implic în inițiative care contribuie la dezvoltarea comunității în care trăiesc și promovez doar proiecte, acțiuni, produse în care cred. Îți mulțumesc pentru popasul făcut pe Fascinație!

    Citește mai mult
  • Urmărește-mă pe

  • anamariaghiban.ro

    Fascinație
    That rain in Los Arcos... and the day after... 🥰

#simplycamino  #fascinațiefoto #caminodesantiago #justbe #fascinatieblog #travel
    Fără prea multe cuvinte, căci unele lucruri se Fără prea multe cuvinte, căci unele lucruri se întâmplă pur și simplu și e bine așa... pe 1 octombrie 2023, la ora 16:00, vă invit la Galeria Arcada, de pe strada Lăpușneanu, nr. 8, la o întâlnire pe care o plănuiesc încă de când eram pe El Camino. 

#SimplyCamino va fi cu povești, cu dialog, cu fotografii, cu surprize și, sper, cu multe zâmbete. Pentru prima dată după multă vreme, am emoții... pentru că nu e un eveniment obișnuit și pentru că am pus în el fărâme de bucurie autentică. E modul meu de a da mai departe ceva din experiența fabuloasă trăită în această vară. 

Sunt câțiva oameni care-mi sunt alături în demersul acesta și le mulțumesc de pe acum din tot sufletul. Nu-i numesc încă, dar abia aștept să îi cunoașteți pe 1 octombrie, într-o duminică după-amiază, începând cu ora 16:00...

#simplycamino #fascinatieblog #justbe
    First day... once upon a time... #simplycamino #e First day... once upon a time...

#simplycamino #elcamino #fascinațiefoto #fascinațieblog #justbe #travel
    Instagram post 18341820796057254 Instagram post 18341820796057254
    #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #sa #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #santiagodecompostela #travel #elcamino
    #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #sa #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #santiagodecompostela #travel #elcamino
    #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #sa #simplycamino #fascinație #elcaminodesantiago #santiagodecompostela #travel #elcamino
    Puis la nuit tombe, et il n'y a plus rien à cache Puis la nuit tombe, et il n'y a plus rien à cacher...

#monparisamoi❤️ #inlovewithparis #travelphotography #paris #france #fascinațiefoto
    Un amour éternel ♥️ #monparisamoi❤️ #inl Un amour éternel ♥️

#monparisamoi❤️ #inlovewithparis #travelphotography #parís #france #fascinațiefoto
  • Simply Camino
    • Jurnal de camino
    • Camino tips & tricks
    • #SimplyCamino expozitie
  • Călătorii
    • Mon PARIS
    • Jurnal austriac
    • Jurnal autohton
    • Jurnal belgian
    • Jurnal bulgar
    • Jurnal croat
    • Jurnal danez
    • Jurnal elen
    • Jurnal francez
    • Jurnal italian
    • Jurnal portughez
    • Jurnal sloven
    • Jurnal spaniol
    • Travel TIPS & TRICKS
  • Interviuri
  • EDUblog
    • Jurnal de prof atipic
    • Proiecte
    • Didactice
    • Educație media
    • Filme
    • Cărți
    • Teatru
    • Muzică
    • Just blogging
      • Blog de la A la Z
      • Evenimente
      • Proiecte
        • Coffee_in_town
        • Reverii europene
        • Family Biking DATE
        • Danone
  • Semificţiuni
  • Realisme

O jumătate de ceas cât o viață întreagă…

aprilie 12, 2018

Circul cu tramvaiul de câteva zile. Știu, nu e nimic spectaculos în a circula cu tramvaiul în Iași sau poate că este, uneori, doar în sens ironic. Pentru mine însă e o experiență bizară, la fel cum ar fi, probabil, pentru orice ființă obișnuită de ceva ani cu confortul automobilului. Și nu, nu e vorba de răsfăț ori de cine știe ce atitudine mofturoasă, care ar putea să-mi aducă încă din aceste prime rânduri surâsuri malițioase și replici asemenea. Îmi place aventura pe care o am de câteva zile în tramvaiul 13 (fatidic număr, nu?), pentru că, da, e ceva în experiența asta care îmi schimbă modul de a privi lumea, pe care l-am adoptat, involuntar poate, în ultimii ani. Dar despre viața mea fără mașină voi povesti zilele viitoare. Azi vreau doar să fixez în cuvinte episodul candid la care am asistat în drum spre casă, în prezența a două personaje de poveste… un bătrân și o bătrână, cu care am împărțit călătoria din Copou până în Tătărași, al căror dialog mi-a marcat întreaga zi. Știu, sunt sentimentală, dar altfel n-aș fi eu…

Am urcat de la stadion, ca de obicei… M-am așezat, fără să bag inițial de seamă, în fața unei doamne în vârstă. Mi-am scos repejor volumul pe care-l port zilele acestea în geantă (o, da, e o nebunie să redescopăr cititul în tramvai…) și mi-am cufundat privirea între paginile îngălbenite, pregătită să zăbovesc cel puțin vreo jumătate de oră, cât durează de regulă călătoria la ora prânzului. Intenția mi-a fost însă perturbată brusc la următoarea stație, când un bătrânel (să tot fi avut vreo 75 de ani, poate mai mult) s-a dezechilibrat în dorința de a se așeza pe celălat scaun din față, lângă doamna cu pricina, după ce un puști amabil a sărit înainte să mă ridic eu pentru a-i oferi locul. Precaută și spontană, doamna îl apucă de braț cu o precizie aproape matematică și îl ajută să se așeze. Mă scuzați, îngaimă el, timid… Nu-i nimic, nu-i nimic, așa e la vârsta noastră… avem picioarele fragile, îi zâmbește doamna pe sub rama elegantă a ochelarilor care îi camuflează privirea de un albastru intens. Domnul se așază discret, simțindu-se cumva încă dator să se scuze pentru cele câteva secunde în care nimeni nu ar fi putut oricum sfida legile fizicii. Apoi, după ce-și trage un pic sufletul rostește autocompătimitor… Eh, așa-i la vârsta a treia, nu mai ești stăpân pe propriul corp, deși mintea ți-e limpede bine… Doamna îi răspunde cu zâmbet larg și cu un gest șugubăț din mână: Ei, aș, a doua și jumătate! Nu suntem încă la a treia! Râd amândoi și continuă dialogul atât de firesc de parcă s-ar fi cunoscut de-o viață ori de parcă ar juca pe o scenă roluri pe care le repetă de ani buni… Aud fără să vreau crâmpeie din conversația lor și mă simt ciudat, de parcă aș fi unicul spectator al acestei candide reprezentații. Cartea pe care o țin în mână îmi servește drept paravan și oricum, încerc să mă abțin să nu-i sorb din priviri, chiar dacă e greu. Sunt atât de absorbiți de dialogul lor, încât probabil că prezența mea în fața lor e absolut insignifiantă.

Domnul vine din Copou, a făcut o plimbare primăvăratică (așa, de antrenament, după cum mărturisește). Doamna a fost în Botanică, să vadă în ce stadiu e covorul de lalele (pe săptămâna viitoare o să fie splendid, zice). Rând pe rând trec prin subiecte diafane, vorbesc despre flori, despre oameni, despre vârste, despre scrisul de mână, despre concursuri de caligrafie care existau pe vremea lor. Își exprimă regretul că astăzi oamenii nu mai dau importanță aspectului unei scrisori (fără să-și pună măcar problema dacă cineva mai scrie azi scrisori). Discută apoi despre cărți, despre tinerii care nu citesc sau citesc, dar nu sunt îndrumați spre lectură, despre bibliotecile care sunt goale, despre lumea asta modernă în care tinerii umblă buimaci și nu-și găsesc ușor drumul, despre orele de latină și elină de pe vremea lor. Doamna își amintește de profesorii ei, înșiruie o mulțime de nume și, într-un final apoteotic mărturisește că Adela i-a fost profesoară… Da, da, Adela lui Ibrăileanu… Doamne, ce poveste de dragoste a trăit femeia asta… Șirul vorbelor le este întrerupt de rugămințile unui copil cerșetor, la care doamna răspunde hotărât, dar fără vreo urmă de dojană: La școală puișor, la școală trebuie să mergi, să înveți carte și o să ai de toate!

Îi privesc pe rând, mă minunez de seninătatea lor… Grizonați amândoi, aproape cărunți de-a binelea. Ea – ochi mari, limpezi, de un albastru pe care nu ai cum să îl uiți, machiată discret, purtând bijuterii care îi subliniază atât de frumos trăsăturile feminine. Buclele mici, cenușii, îi încadrează capul perfect rotund, acoperit de o pălărioară gri, ce pare făcută anume pentru ea. E cochetă, fără a fi stridentă, are cumva ceva din bunătatea unei bunicuțe, dar și un soi de eleganță aristocratică ce respiră prin toți porii. El – timid, cu trăsături mai degrabă comune, îmbrăcat îngrijit, la costum și cămașă, cu părul rar, pieptănat corespunzător, cu pielea arsă de soare și obrazul proaspăt bărbierit… Are cumva un aer boem, care stârnește curiozitatea și vorbește atât de moale și calm… I-am ascultat și privit așa minute în șir, fără să mă mai gândesc la nimic și fără să îmi dau măcar seama că volumul ce-mi servea drept cortină (Povești de dragoste la prima vedere… coincidență…) mi-a alunecat în geantă, cu mult timp înainte să mă pregătesc de coborâre. Chiar cu câteva secunde înainte ca tramvaiul să-și facă popasul obișnuit în stația Doctor Savini, domnul se pregătește să se ridice și, odată cu el, înțeleg că și doamna intenționează să coboare. Înainte de a se ridica rostește însă grav, aproape teatral, dar cu o naturalețe debordantă: Domnule… vă mulțumesc că mi-ați permis să dau glas gândurilor mele în aceste minute de călătorie împreună. El îi zâmbește larg, cu ochi sclipitori, înclină ușor din cap și o invită să pășească înainte, punându-i discret mâna trumurândă pe umăr, ca și cum ar petrece-o după o vizită reușită. Doamne, cât sunt de frumoși!

Coborâm toți trei și  o luăm în direcții opuse, dar în îmbulzeala ce se rarefiază treptat nu mă pot abține să nu întorc capul. Îi urmăresc cu privirea câteva secunde și prelungesc preț de o clipă întâmplarea, privindu-i cum își zâmbesc, gesticulând, pe cealaltă parte a străzii, într-o imagine înduioșătoare, înconjurați de copii care vin de la școală și de florile multicolore ale tonetei din colț.

Mi-i imaginez tineri, călătorind prin timp, într-o jumătate de oră cât într-o viață de om. Zâmbesc și-mi continui drumul spre casă, fără regrete, fără planuri, doar cu gândul ivit brusc de nu știu unde la liliacul alb ce stă să înflorească sub geamul meu de la bucătărie.

calatoriecartinostalgietinerete fara batranetetramvaiviata
Share

Realisme

Anamaria Ghiban

You might also like

O vară altfel, în fond…
august 14, 2021
Cu romantism și nostalgie despre o călătorie memorabilă
iulie 12, 2021
Vârste
ianuarie 11, 2020

Leave A Reply


Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CAPTCHA
Refresh

*

  • Despre mine

    Blogul meu, www.anamariaghiban.ro, e oarecum clona mea virtuală, plăsmuită din cuvinte. E imperfectă, asta e clar! Ca și mine. E locul meu de popas în mine însămi și pe unde mă poartă gândul și simțirea. Tot ceea ce scriu pe blog mă reprezintă pe mine ca om, în primul rând. Scriu despre ceea ce îmi stârnește interesul sub o formă sau alta, mă implic în inițiative care contribuie la dezvoltarea comunității în care trăiesc și promovez doar proiecte, acțiuni, produse în care cred. Îți mulțumesc pentru popasul făcut pe Fascinație!

    Citește mai mult
  • Urmărește-mă pe

  • Webstock
  • Caută

  • Etichete

    adolescenta biz sms camp blog blogger Bloggereuropean2013 blogging bruxelles bucuresti calatorie calatorii camino carte cartea de joi connector 2017 copilarie cultura educatie educatie media educatie nonformala El Camino euroscola facebook fascinatie filit iasi it italia jurnal de profesor atipic jurnalism lectura literatura nostalgie pandemie paris poezie scoala simply camino social media timp toamna training travel vacanta voluntariat zbor


  • Newsletter

  • Recent Posts

    • Ziua 12 - Milladoiro - Santiago de Compostela
      iulie 7, 2025
    • Ziua 11 - Caldas de Reis - Milladoiro
      iulie 6, 2025
    • Ziua 10 - Pontevedra - Caldas de Reis
      iulie 5, 2025
  • logo

  • Despre mine
  • Harta blogului
  • Contact
  • Termeni și condiții
  • Politica de confidențialitate
  • Politica cookies
  • Romana 4.0
Materialele de pe acest blog aparțin autorului, iar preluarea acestora se poate face doar cu acordul scris al autorului, cu citarea și adăugarea unui link către sursă. 2012-2020.
Toate drepturile rezervate. Anamaria Ghiban ©Powered by Wakatech