Scriam pe undeva că, într-un fel sau altul, printre cele mai vechi lucruri care mă leagă de orașul acesta care mi-a de venit casă între timp, sunt cărțile. Iar LIBREX, târgul de carte devenit de ani buni o tradiție a primăverilor ieșene, este unul dintre evenimentele pe care le asociez invariabil cu primele mele experiențe culturale. M-am mutat la Iași, practic, cu sufletul, la un an după ce prima ediție a târgului avusese deja loc. Pentru mine, cea de atunci, un târg de carte însemna o bucățică de rai ruptă din lumea în care adesea mă pierdeam.
Aștept în fiecare primăvară cu aceeași nostalgie să se întâmple LIBREX, la fel cum, de câțiva ani încoace, toamnele mele ieșene au devenit sinonime cu FILIT.
Anul acesta am avut bucuria de a fi, alături de Andreea Marc, ambasador cultural Librex și asta îmi dă cumva un sentiment de familiaritate față de un eveniment de care m-am apropiat întotdeauna mai degrabă cu sfiala cititorului aflat în căutarea paradisului prea des rătăcit al propriilor lecturi. Întâmplarea face că bucuria aceasta a venit însă într-un moment în care deja eram prinsă într-un alt proiect – despre care voi povesti în curând pe aici – așa că nu prea am avut cum să fiu un ambasador cultural veritabil. Am acceptat totuși postura, nu din vanitate, ci mai degrabă pentru că mi-ar fi fost greu să nu accept o provocare legată de cărți și de un eveniment atât de drag. De altfel weekend-ul acesta a fost tot despre cărți, pentru că la Boovie, la Focșani, am vizionat câteva a zeci de trailere făcute după cărți și m-am întâlnit cu oameni care iubesc cărțile. Așa că, mi-am permis să iau cu mine Librexul în suflet, cum îi spuneam Alinei, omul care se identifică întru totul de mulți ani încoace cu tot ceea ce înseamnă LIBREX, chiar dacă rămân cu regretul de a nu fi putut participa la o mulțime de momente care au transformat zilele trecute Palasul într-o casă a cărților și despre care mi-aș fi dorit să povestesc pe aici.
Acum, când ne întoarcem de la Boovie, încerc să sfidez sauna din tren scriind, fără ipocrizie, rândurile acestea despre Librex 2019 sau mai degrabă despre lucrurile pe care aș fi vrut să nu le ratez anul acesta la LIBREX. În primul rând… atmosfera… E drept, nu am ratat-o pe deplin, căci am avut timp să dau o fugă în primele zile ale târgului, atât cât să-mi încarc bateriile înainte de plecare. Mi-ar fi plăcut însă tare mult să o ascult pe Ioana Pârvulescu, vorbind despre ”Intelectuali și surprizele lor”, pe Radu Parachivescu ”Despre ponoasele imposturii” ori pe Daniela Zeca-Buzura dând răspunsuri la întrebarea complicată dacă ”Literatura va schimba sau nu lumea?”.
La fel cum mi-ar fi plăcut să particip la multe dintre evenimente cuprinse în agenda evenimentului din acest an, care nu a fost doar un târg de carte, ci un adevărat spectacol intelectual, în care literatura, teatrul, muzica, pictura, arta în genere s-au armonizat într-un regal de frumusețe oferit tuturor celor care i-au pășit pragul în oricare dintre cele 5 zile. Moto-urile speciale sub semnul cărora au stat cele 5 zile ale târgului – ”Cărțile bune se adună la Iași”, ”Citește, ieși din mulțime!”, ”Cărțile ne dau aripi!”, ”Astăzi cititor… mâine scriitor”, ”Cărțile fac lumea mai bună” – s-au reunit toate în gândul poetic pe care editura Sedcom Libris, organizatorul tradițional al evenimentului l-a răspândit anul acesta printre cititori: ”Semnăm original prin oameni și cărți: visul stă în mâinile noastre, oxigenul vine din cărțile pe care le citim, noi suntem pădurea care crește”.
Dincolo de regretul de a nu fi putut fi la Iași în zilele acestea cu și despre cărți, rămâne bucuria de a bifa încă un an de Librex, de care sunt convinsă că au avut parte toți iubitorii de carte și nu numai, care au fost mai norocoși decât mine. Cu gândul, încă, la ceea ce am ratat și cu promisiunea făcută mie însămi că anul viitor voi compensa lipsa aceasta, mintea îmi zboară la fratele mai mic al Librexului, târgul de carte și arte frumoase Arca lui Gutenberg, a cărui a cincea ediție va avea loc între 2 și 6 octombrie 2019 la Iași.
