• Semificţiuni
    • Nostalgii efemere
    • Regăsiri
    • Epice și lirice
    • Gânduri pentru minunile mele
  • Realisme
  • Oameni frumoși
  • EDUblog
    • Jurnal de profesor atipic
    • Educație media
    • Proiecte
      • Connector 2017
  • Călătorii
    • Jurnal de călătorie
      • Jurnal parizian
      • Jurnal francez
      • Jurnal belgian
      • Jurnal italian
      • Jurnal austriac
      • Jurnal elen
      • Jurnal croat
    • Tips & tricks
  • Cultură
    • Cărți
      • Cartea de joi
    • Filme
    • Muzică
    • Teatru
    • Un dram de cultură
  • Blogger Life
    • Ce? Unde? Când? Cum?
    • De ce Iași?!
    • Blog de la A la Z
    • Evenimente social media
    • Campanii
      • Reverii europene
      • Danone
      • Family Biking DATE
  • Despre

    Blogul meu, www.anamariaghiban.ro, e oarecum clona mea virtuală, plăsmuită din cuvinte. E imperfectă, asta e clar! Ca și mine. E locul meu de popas în mine însămi și pe unde mă poartă gândul și simțirea. Tot ceea ce scriu pe blog mă reprezintă pe mine ca om, în primul rând. Scriu despre ceea ce îmi stârnește interesul sub o formă sau alta, mă implic în inițiative care contribuie la dezvoltarea comunității în care trăiesc și promovez doar proiecte, acțiuni, produse în care cred. Îți mulțumesc pentru popasul făcut pe Fascinație!

    Citește mai mult
  • Urmărește-mă pe

  • Instagram


  • Semificţiuni
    • Nostalgii efemere
    • Regăsiri
    • Epice și lirice
    • Gânduri pentru minunile mele
  • Realisme
  • Oameni frumoși
  • EDUblog
    • Jurnal de profesor atipic
    • Educație media
    • Proiecte
      • Connector 2017
  • Călătorii
    • Jurnal de călătorie
      • Jurnal parizian
      • Jurnal francez
      • Jurnal belgian
      • Jurnal italian
      • Jurnal austriac
      • Jurnal elen
      • Jurnal croat
    • Tips & tricks
  • Cultură
    • Cărți
      • Cartea de joi
    • Filme
    • Muzică
    • Teatru
    • Un dram de cultură
  • Blogger Life
    • Ce? Unde? Când? Cum?
    • De ce Iași?!
    • Blog de la A la Z
    • Evenimente social media
    • Campanii
      • Reverii europene
      • Danone
      • Family Biking DATE

Prima zăpadă… altfel…

decembrie 8, 2012

Îmi era dor de ea. Nu la fel de mult ca în alţi ani, dar îmi era dor. Simţeam, undeva în adâncul fiinţei, că liniştea va veni odată cu ea, că sufletu-mi învăluit în alb va regăsi acel ceva pe care nu reuşesc să mi-l numesc, dar pe care ştiu că-l pierd cu fiecare zi care se scurge în neant. Mi-am spus într-una din zilele trecute că vreau să ningă. De fapt… voiam doar o schimbare de anotimp sau de altceva, ceva care să rupă monotonia caldă a ultimelor săptămâni. Nici nu mai ştiu exact ce voiam şi poate că nici nu mai are importanţă…

Cu o seară înainte mi se păruse că ninge. Goneam spre casă, pe strada pustie, dar îmi plăcea să cred că nu am o destinaţie anume, că mă pierd pur şi simplu în noapte, fie şi pentru câteva minute. De fapt ploua într-un fel bizar, cu stropi mari care nu se hotărau încă dacă să se metamorfozeze sau nu. Se izbeau de parbriz ca şi cum ţineau neapărat să-mi facă în ciudă. Ştiam că metamorfoza avea să se producă peste noapte şi că aveam s-o ratez. Mi-am amintit brusc de o dimineaţă trecută de decembrie, când fusesem părtaşă la uvertura anotimpului alb, începută haotic cu aceiaşi stropi imenşi care se transformau sub ochii mei în fulgi, în timp ce urcam Copoul şi-n toată fiinţa îmi răsuna un singur gând – Ningeeeee!!! Era altfel… Melodia care începuse între timp la radio, m-a dus într-o altă iarnă îngheţată… Mi-am amintit involuntar de o fiinţă blândă, care s-a stins în iarna aceea, apoi de alte ierni ale copilăriei, rătăcite pe undeva prin memorie. Contrar obişnuinţei pe care mi-am creat-o în timp, n-am prelungit agonia dincolo de minutele care mă despărţeau de revenirea în spaţiul cotidian. Pentru prima oară, după mult timp, nu m-am lăsat copleşită de melancolie. Am revenit în prezent atât de firesc, ca şi cum nimic din tot ce-mi trecuse prin minte nu se întâmplase vreodată.

Am adormit greu, cu gândul la iarnă. Ştiam că a doua zi dimineaţă avea să fie totul alb. Ştiam… pur şi simplu… la fel cum ştiam că iarna aceasta nu va mai fi la fel. Uitasem însă cât de frumoase sunt lucrurile simple. Noroc că are cine să-mi amintească… M-a trezit Elisa, cu bucuria pe care numai copiii ştiu s-o exprime atât de firesc – Mamaaaa, a nins!!! I-am zâmbit tandru, cu ochii încă grei de somn – Ştiu că a nins… Întrebarea ei m-a trezit brusc – De unde ştii, că doar n-ai dormit afară… Chiar aşa, de unde ştiam? Am izbucnit amândouă în râs şi am rămas pentru câteva secunde cu ochii lipiţi de ferestrele mari prin care inunda  lumină diafană.

Când s-a trezit Tudor, era deja lumină de-a binelea. L-am luat instinctiv în braţe şi l-am dus la fereastră. Aveam nevoie de încă o reacţie spontană de copil, care să-mi amintească de ce mi-am dorit să ningă. A făcut nişte ochi mari, m-a privit cam nedumerit şi a întins degeţelele spre fereastră – Aaaaaa!!! A lovit de câteva ori geamul cu mânuţele, apoi a izbucnit în râs şi a început să mă pupe pe obraji. Ne-am plimbat aşa, îmbrăţişaţi copilăreşte, pe la toate ferestrele. M-a cuprins deodată o bucurie nouă, ca şi cum aş fi văzut pentru prima dată zăpada… altfel…

Printre crengile albe se mai zăreau însă câteva pete galbene, rămăşite ale unei toamne târzii, care-mi aminteau că ochiul meu de adult maturizat forţat este condamnat să observe mereu detalii inutile ce deformează micile bucurii ale lucrurilor simple. 

copilarieiarnanostalgie
Share

Gânduri pentru minunile mele

Anamaria Ghiban

S-ar putea să îți mai placă

Toamna în cartier
septembrie 13, 2019
Tatuaje pe cer
iulie 1, 2019
Nesfârșitele nostalgii ale toamnelor mele: Bruxelles 2018 (I)
ianuarie 13, 2019

Comment


Vlad Paul Paval
December 8, 2012 at 3:48 pm
Login to Reply

Citind ultimile articole sau posturi (cum se spune acum într-o veselie, fără a se consulta DEX-ul) mi-am dat seama că ai un fel aparte de a pune degetul pe rană, că mă faci să-mi aduc aminte de lucruri și persoane pe care le credeam uitate. Și, mult mai grav, trezești o nostalgie care nu-mi place din principiu, cu care trebuie să lupt,dar care mă învinge de fiecare dată, orice aș face (ca acum:D ). Apoi totul revine la normal. Nu știu de ce, dar cred că fără nostalgia asta n-aș mai ști de unde am plecat și unde am ajuns. Și câteodată mă recunosc și eu în ceea ce spui…
P.S. Din poză am dedus locația (alt barbarism care mă scoate din sărite…) noului tău cămin… s-ar putea să te trezești cu mine la ușă data viitoare când mai am treabă prin Copoul nostalgiei tale…și a noastre.



Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.

  • Despre mine

    Blogul meu, www.anamariaghiban.ro, e oarecum clona mea virtuală, plăsmuită din cuvinte. E imperfectă, asta e clar! Ca și mine. E locul meu de popas în mine însămi și pe unde mă poartă gândul și simțirea. Tot ceea ce scriu pe blog mă reprezintă pe mine ca om, în primul rând. Scriu despre ceea ce îmi stârnește interesul sub o formă sau alta, mă implic în inițiative care contribuie la dezvoltarea comunității în care trăiesc și promovez doar proiecte, acțiuni, produse în care cred. Îți mulțumesc pentru popasul făcut pe Fascinație!

    Citește mai mult
  • Instagram


  • Urmărește-mă pe

  • Webstock
  • Caută

  • Etichete

    adolescenta amor di piadina biz sms camp blogger Bloggereuropean2013 blogging bruxelles bucuresti calatorii carte cartea de joi carti connector 2017 copilarie cultura dirigentie educatie media educatie nonformala erasmus euroscola fascinatie festival filit iasi italia iubire jurnal de profesor atipic jurnalism lectura literatura nature nostalgie paris poezie scoala scriitori social media timp toamna torino training travel vacanta voluntariat zbor



@fascinatieblog
  • Newsletter

  • Postări recente

    • Femei cu bărbați... vânată prin Iași – FILIT Bookhunt 2019
      septembrie 25, 2019
    • Toamna în cartier
      septembrie 13, 2019
    • În seara asta mergem la Fab Lab, la ”Demo Nights”!
      septembrie 12, 2019
  • Postări populare

    • Excesul de zel și prezumția de nevinovăție în supermarketurile românești
      iulie 10, 2012
    • Despre subiectul zilei sau cum devine o biografie hrană pentru viermi
      ianuarie 3, 2013
    • De ce… un blog?
      iulie 6, 2012
  • Scurtături

    • Despre mine
    • Harta blogului
    • Termeni și condiții
    • Politica de confidențialitate
    • Politica cookies
    • Contact

  • Despre mine
  • Harta blogului
  • Termeni și condiții
  • Politica de confidențialitate
  • Politica cookies
  • Contact
Materialele de pe acest blog aparțin autorului, iar preluarea acestora se poate face doar cu acordul scris al autorului, cu citarea și adăugarea unui link către sursă. 2012-2019. Toate drepturile rezervate. Anamaria Ghiban
©Powered by Wakatech