Am început anul școlar cu o liniște bizară în suflet și hotărâtă să răspund pozitiv oricărei provocări – să mă implic, adică, în lucruri bune și frumoase și să ignor cu desăvârșire răutăți și absurdități de care niciun domeniu nu duce lipsă. Până acum mi-a ieșit, cu un consum cam mare de energie, ce-i drept, în anumite privințe. Dar omul cât trăiește învață și învățatul se face din mers.
Intensitatea acestei săptămâni nu a fost deloc imprevizibilă. Știam de la început că aceasta va fi cea mai grea etapă, căci am organizat cu echipa cu care lucrăm la proiectul Euroscola două evenimente într-o săptămână, dintre care unul chiar la Dobrovăț. Așa încât aproape tot ce s-a întâmplat în activitatea mea de la școală în această săptămână, a fost diminuat ca intensitate de pregătirea celor două evenimente.
Primul – concursul de cultură generală, un quiz combinat cu o probă de puzzle, desfășurat, atipic pentru unii, într-o cafenea și nu una oarecare, ci una tare dragă mie, unde atmosfera e specială și bunul gust la el acasă – Amor di Piadina. Deși am muncit pe rupte, la propriu, ca să iasă totul bine, mă bucur că am petrecut două ore de maximă energie, în care mi-am amintit cum este să trăiești intensitatea bucuriei celor care se implică în lucruri frumoase, fără alt scop decât acela de a le da aripi celor care au nevoie de ele și de a te face util în comunitatea a cărui parte ești. Am folosit în activitate un site despre care am auzit pentru prima oară acum doi ani, de la Heidi Biseth, în contextul unei școli de vară care mi-a deschis noi orizonturi în viața mea de profesor. Kahoot.com, căci așa se numește platforma, este un minunat instrument de lucru, utilizabil la clasă, în activitatea didactică și în diverse activități extrașcolare. Cu siguranță există destui profesori care o folosesc în mod curent, iar dacă nu ați auzit încă de Kahoot, nu-i o tragedie, se poate trăi și fără, însă garantez că o oră la clasă sau o activitate extrașcolară devine mult mai dinamică dacă are și un mic kahoot.
Al doilea eveniment, desfășurat sâmbătă, în ultima zi de septembrie, a fost și cea mai complexă dintre activitățile de promovare a Mănăstirii Dobrovăț din programul nostru, pentru că a presupus o adevărată mobilizare pentru a aduce la Dobrovăț oameni de toate vârstele, dar mai ales copii care să descopere frumusețea și istoria locului. Ce am făcut, concret? Am organizat un târg de ateliere pentru copii – de la pictură și împletituri, la tras cu arcul, storytelling sau muzică folk. Cei mici, dar și părinții lor, au fost extrem de încântați. Iar nouă, celor din echipa de proiect, ne-a crescut inima pentru că, în fond, dincolo de participarea la competiția Euroscola, tot ce ne-am dorit prin acest proiect a fost să îi facem pe oamenii din comunitate să descopere Dobrovățul, cu istoria lui zbuciumată și cu comorile pe care le ascunde.
Săptămâna a treia a însemnat însă și altceva în afară de intensitatea acestor momente care mă fac să îmi șterg aproape involuntar toate remarcile negative despre alte lucruri care s-au întâmplat. Nu pot uita totuși… un moment de revelație la clasa a X-a F, pe care l-am menționat deja pe Facebook… satisfacția profesorului care îi aude pe elevi prezentând cărți citite în vară, dintr-o listă de sugestii de lectură și declarând că le-a plăcut și că un roman anume le-a stârnit curiozitatea de a mai citi din acelai gen. Deci, se poate!
La fel cum se poate să reții doar lucrurile bune atunci când vrei, nu pentru că au de comentat unii ori alții pe seama a ceea ce notezi tu, ca un profesor atipic ce ești, ci pur și simplu pentru că o săptămână atât de faină nu merită stricată cu nimic otrăvitor. (va urma)
