Zic de multă vreme că o să povestesc despre cazările mele pe Camino și tot amân să o fac, nici eu nu știu exact de ce… poate pentru că dorul e prea puternic, mai ales în perioada asta, când amintirile mă copleșesc în fiecare zi, căci anul trecut pe vremea asta eram în plină aventură pe Camino Francez… Sau poate, pur și simplu, nu i-a venit rândul textului ăstuia care presimt că mă va răscoli, așa cum se întâmplă cu toate rândurile pe care le scriu despre Camino.
Cazarea în timpul pelerinajului pe El Camino nu a însemnat doar o sumă de locuri în care am dormit. Locurile astea sunt vii în sufletul meu prin amintirile care mă leagă de fiecare în parte. Sunt locuri în care am râs și am plâns, locuri în care am cunoscut oameni faini, locuri în care mi-am oblojit rănile, locuri în care am scris rânduri de jurnal, noaptea pe telefon… Se înțelege, cred, că treaba cu cazarea e parte importantă a călătoriei în sine.
M-am tot gândit cum să organizez articolul ăsta, astfel încât să fie de folos, căci ăsta e principalul lui rost. Oricum aș face, va fi lung, căci sunt, în total, peste 30 de locuri în care m-am cazat; așa că, probabil, voi împărți textul în două sau chiar în trei. Încă nu știu, dar depinde cât de tare mă vor copleși amintirile; pentru că fiecare loc are povestea lui și, cu toate că mă voi strădui să mă limitez la informațiile practice, știu dintru început că n-o voi putea face pe cât mi-am propus. Ce simt să precizez este însă că locurile despre care voi povesti au o anumită semnificație pentru mine… ceea ce nu înseamnă că va fi la fel pentru tine, pelerinule care cauți cazare pe El Camino. Sunt subiectivă atunci când povestesc despre Camino. Și nici n-aș putea fi altfel… Așa că ia din rândurile de mai jos doar ce crezi că ai nevoie.
Și încă ceva… Locurile în care am stat eu, au fost bune pentru mine. M-aș bucura să fie la fel pentru tine, dar nu e musai să fie așa. Cu siguranță vei găsi alte zeci sau sute de recomandări de locuri în care să înnoptezi. Sunt convinsă că vei ajunge în cele potrivite pentru tine, căci Camino are grijă să-ți dea ce ai nevoie, așa se spune…
Să nu mai lungim vorba. Mai întâi o să-ți spun câteva lucruri generale despre cazarea pe Camino, despre care poate ar fi bine să știi câte ceva dinainte. Eu n-am știut mai nimic. Și a fost interesant să le descopăr pe parcurs, dar mi-ar fi prins bine să fi știut și dinainte câte ceva…
Albergue sau hotel?
În general, pe Camino, pelerinii dorm în albergues, adică într-un fel de hosteluri în care atmosfera e extraordinară și ai ocazia să cunoști o mulțime de oameni, pelerini din lumea întreagă. Prețul pentru un pat într-un albergue varia în iunie 2023, când am mers eu pe Camino, între 7 și 20 de euro. Cel puțin asta a fost experiența mea. Unele prețuri includ și un mic dejun sumar sau lenjeria de unică folosință. Altele, nu. La majoritatea am plătit 12-14 euro. În fiecare localitate de pe Camino Francez există câte un albergue municipal, administrat de autoritățile locale. De regulă, aici cazarea e mai ieftină, dar nu se pot face rezervări. Paturile sunt alocate pe principiul primul venit, primul servit. Există însă și multe albergues private, cu 3-5 euro mai scumpe și unele dintre ele admit și rezervări, mai ales în localitățile foarte aglomerate. O altă variantă de cazare pentru pelerini sunt așa numitele donativo – tot albergues, dar care nu au un preț fix. Mai exact, în donativo, pelerinul lasă în cutie, la plecate, câți bani dorește. De regulă, aceste donativo sunt administrate de biserici, dar nu este obligatoriu. În cele mai multe dintre ele, pelerinii pot participa la cina comunală, adică pregătesc împreună cina din materia primă oferită de hospitaleros, care e cumpărată din banii donați.
Evident, pe traseu sunt și hoteluri, de toate categoriile. Prețurile pentru o cameră variază, în funcție de condiții, de zonă, de numărul de stele etc. Sunt pelerini care preferă intimitatea unei camere de hotel animației din albergues. Și nu cred că ar trebui să fie asta o problemă. Sincer, chiar nu cred că faptul că dormi la hotel te face mai puțin pelerin. E pur și simplu o alegere personală. Unii o duc chiar mai departe și aleg să doarmă în cort sau sun cerul liber.
Pe parcursul celor 37 de zile, cât a durat călătoria mea pe El Camino, am experimentat toate variantele. De cele mai multe ori am stat la albergues municipale, dar am stat și la albergues private în multe seri. De 4 ori am stat la donativo și am avut niște experiențe extraordinare, iar în zilele în care am făcut pauză de mers am stat la hotel și tare bine a fost. Am cheltuit în total pe cazare 702 euro, așa cum am povestit și în articolul despre bugetul pentru Camino.
Câteva lucruri bune de știut…
Albergues se închid, în general, la ora 22:00. Și când spun că se închid, asta înseamnă că nimeni nu mai intră și nu mai iese. Fără excepție! Dimineața, de regulă, trebuie să pleci înainte de ora 8:00. Iar la unele albergues nu ai voie să faci zgomot înainte de ora 6:00. Știu că par în plus informațiile astea, dar nu sunt… chiar deloc. Pentru că pe Camino, mulți pelerini pleacă din albergues și la 5 dimineața. Unii preferă să meargă la ore foarte matinale și să se odihnească peste zi. În tot cazul, cazările se fac după ora 12:00. Puse cap la cap, orele astea au cumva o logică și îți creează o rutină bună.
Tot ce ai nevoie pe Camino, în materie de cazare, este să ai un loc unde să pui capul jos și să dormi. Și locul poate fi un pat, o saltea sau o podea. Pentru mine n-a contat prea mult confortul. În cele mai multe albergues, lenjeria este de unică folosință, adică ceva cu care îți acoperi patul și perna, din material identic cu cel din care sunt făcute halatele de unică folosință în spitale. Lenjerie propriu-zisă am primit în foarte puține locuri. De aceea mi-a fost util cearșaful meu tip sac. Cu el m-am învelit în cele mai multe nopți.
În materie de facilități, e important ca la cazare să ai un loc unde să îți speli hainele, manual sau la mașină. Dacă ai și uscător de rufe, cu atât mai bine… mai ales în zilele ploioase. În ceea ce privește masa, aici cred că depinde de ce preferă fiecare. Cele mai multe albergues au bucătărie comună, unde îți poți găti. Unele au și restaurant. Dar, sincer, cred că astea sunt detalii mai puțin importante, pentru că de foame nu moare nimeni pe Camino.
Mi-am notat în fiecare zi locul în care am dormit și cât a costat cazarea. Așa că îmi e relativ ușor să organizez informațiile despre locurile în care am stat și le voi înșira, în cele ce urmează, în ordinea în care am poposit în ele. Cu excepția prețurilor, care sunt cele din iunie 2023 și e posibil ca acum să fie un pic mai mari, restul informațiilor cred că pot fi utile oricărui pelerin care este pe Camino Francez acum sau urmează să pornească în curând. Dar să trecem la activarea memoriei…
Saint Jean Pied de Port – Refuge Municipal Ospitalia
Prima noapte de cazare. N-am făcut rezervare, dar cât am stat în Bayonne să aștept trenul personal care urma să mă ducă la Saint Jean Pied de Port după ce am traversat Franța cu TGV-ul, am avut o revelație și m-a cuprins panica în momentul în care am realizat că o să ajung târziu. Așa că am sunat. Nu mai aveau decât un pat într-o cameră privată, care costa 30 de euro. Celălalt pat era deja ocupat. Așa am cunoscut-o pe Nancy Dias… și am plătit doar 15 euro. A fost bine. Îmi amintesc geamul foarte jos, care dădea în ulița pietruită. Cred că acum, dacă ajungi seara la Saint Jean, ar trebui să-ți rezervi ceva mai din timp. Localitatea e mică și nu sunt chiar multe albergues. Dar sigur există soluții.
Roncesvalles – Albergue de peregrinos
Prima zi pe Camino, dacă alegi să treci Pirineii, adică să mergi direct la Roncesvalles, e grea. E frumoasă, cu peisaje fabuloase, dar e grea… aproximativ 28 de km de mers pe munte. Iar dacă mai ai și norocul meu să te prindă furtuna în vârf de munte, singurul lucru pe care-l vrei când în sfârșit ajungi în Roncesvalles e să te odihnești. Cred că majoritatea pelerinilor stau la Albergue de peregrinos. E uriaș, nici nu știu câte locuri are, dar ce știu e că e foarte bine organizat. Patul costă 14 euro, cina 15 euro și micul dejun 6 euro. N-am putut să îmi iau decât cină, dar mi s-a spus că primul loc în care pot lua mic dejun a doua zi e la 3 km pe traseu și se deschide la 7:00, așa că m-am resemnat. Am primit, evident, un pat de deasupra… căci am fost printre ultimii pelerini care au ajuns în ziua aceea la albergue. Dar a fost bine. A doua zi îmi simțeam corpul de parcă nu era al meu. Mă durea tot… Dar asta nu avea legătură cu cazarea.
Zubiri – Albergue Avellano
Nici nu mai știu cum am ajuns acolo. Îmi amintesc doar coborârea dificilă la Zubiri, berea San Miguel băută cu picioarele în râu și surpriza de a-i reîntâlni pe Ashu și pe Aavi, în camera în care m-am cazat, după ce la Roncesvalles avuseserăm paturi vecine. Patul a costat 18 euro, dar a inclus și un mic dejun bun și am avut baie la cameră. Mi-am spălat rufele și… am avut și pătură. Iar livingul de la parter e foarte fain. Deci, a meritat prețul.
Pamplona – Pension Escaray
Înainte de Pamplona m-a prins iar ploaia, dar am avut unde să stau la adăpost, așa că n-am suferit prea tare. Totuși, am ajuns destul de târziu și nu știu exact de ce, dar în loc să caut albergue municipal am căutat oficiul de turism. Acolo am întrebat de o cameră. Deci, clar, eram setată pe hotel. Nu voiam să cheltui prea mult, dar simțeam că vreau o cameră a mea. Am ajuns la o mică pensiune pitorească, chiar în centru, dar izolată cumva de gălăgia străzii. Am plătit 25 de euro pe o cameră modestă, dar am avut baie personală, prosoape moi și frumos mirositoare și liniște. Am băut bere, am ronțăit prostii și am adormit uitându-mă la desene animate dublate în spaniolă. Nu-mi puteam dori mai mult. (va urma)
You might also like
Leave A Reply